Buna ziua tuturor !

Excelenta initiativa !
Ca fost sportiva de performanta (tenis) pot sa am avizul necesar sa concluzionez ca domnul instructor Vasile Dragan este un profesionist desavarsit.
Mii de multumiri pentru profesionalism, pentru capacitatea de bun pedagog, pentru seriozitatea abordata. Datorita lui, copiii nostri au incredere in fortele proprii si sunt fericiti.
Un profesionist cum rar mai intalnesti in zilele noastre. FELICITARI !!!!!
Abia astept weekend-ul viitor !

Ce as mai putea spune eu, cand “antevorbitorii” mei au descris asa de frumos activitatea de pe partie ?!…..pentru Vasi (instructorul), eu nu gasesc acum cuvinte de ajuns care sa reflecte profesionalismul si rabdarea de care da dovada…FELICITARI !

Poveste din camera Pensiunii “Casa Magica”

Povestea noastra incepe dupa Craciunul lui 2010. Dornici de a nu ne lasa copiii in fata televizorului pe perioada vacantei am hotarat sa cautam ceva de facut… iar in cautarile noastre pe net….am gasit-o pe Felicia Farcaş.
Nu o sa scriu prea mult, desi un jurnal de vacanta ar putea fi chiar amuzant, nu doar pentru cei care au participat…. ci si pentru cei care citesc.
Felicia este instructorul ideal pentru orice varsta. Copii au fost incantati sa lucreze cu ea, au invatat foarte repede si cu mult inaintea adultilor tot ce era explicat. Stie sa fie ferma, dar in acelasi timp este calda, placuta si vesela, prietenoasa si plina de viata. Si noi adultii, si ma refer aici la mine si la sotul meu, am facut alaturi de Felicia primul pas in a schimba stilul nostru de viata si modul de a ne gandi la un concediu, la o vacanta. Am reusit, alaturi de Felicia, dupa 16 ore de curs de ski sa coboram partia Kalinderu…..pentru noi o performanta.
Daca sunteti curiosi si nu aveti timp pentru citit am sa ma rezum la atat: NU RATATI O VACANTA LA SKI ! (cu un instructor) MERITA ! Nu doar pentru copii.
Succes Felicia si sper sa ne revedem cat mai curand !

Buna ziua!

Nu cred ca renunta Ruxi la cursurile de schi.Vara trecuta a trecut prin aceleasi stari la inot. De fapt ii era frica doar la sfarsit cand trebuia sa sara in bazin, de pe margine. Am lasat-o incet, si domnisoara ei antrenor la fel si la sfarsitul verii, sarea asa de bine si ii placea asa de mult, ca imi era mie mai teama ca de ce nu mai iese
la suprafata…
Sigur iarna viitoare va urca iar si cred ca faptul ca a facut parte dintr-un grup a fost mult mai bine, pentru ca a vazut ca si ceilalti, fie adulti, fie copii au avut toti probleme si au cazut si probabil le-a fost teama samd…….cred ca mai mult o sperie ideea de partie mare, de inaltimea la care tebuie sa ajungi cu telescaunul. Cand sa urce in telescaun o apuca o emotie foarte mare si de aici simte ca o doare burtica. Cred ca mai trebuie sa coboare de cateva ori, insotita de profesor si de grup, ca sa capete incredere si sa-si infraneze emotia. Nu a spus niciodata ca nu mai vrea sa schieze sau ca i s-a parut ceva groaznic. Deci eu cred ca nu a incercat-o sentiment de frica, ci doar de emotie mare pe care, fiind inca micuta, nu si-o poate bine stapani. Vorbeam cu mama Biancai si imi spunea ca anul trecut Bianca le-a spus ca a fost foarte greu, ca nu mai vrea asa ceva niciodata….dar iata ca anul acesta a urcat iar si chiar daca poate a luat-o iar frica, eu zic ca si ea la anul va fi iar pe
partie si tot asa. Probabil ca din ce vor avea mai multe cobarari reusite isi vor invinge teama.
Chiar acum a venit Ruxi de la scoala si imi spune”"Daaaaa, cobor partia mare cu Felicia si la anul viitor”"

Draga Felicia, vreau sa merg si la anul!
Cu dragoste,
Ruxi

Hello!
Sunt la serviciu si mi-am permis o scurta “pauza de relaxare”.
Asa te-am descoperit!
Sunt de-a dreptul incantata!
Acum doua sapatamani am fost pt. 2 zile la munte – nu mai iesisem din Bucuresti de
nu mai stiu cand.. Desi am 46 de ani si multe kg in plus (sunt vaduva, mama de 2
baieti mari, folosesc autoturismul, sunt mereu in criza de timp, nu fac miscare,
etc), am avut curiozitatea, sau nebunia de a urca pe partie – pe schiuri!?. Nu o mai
facusem, dar am patinat la viata mea, chiar si gravida fiind, si mi-am zis ca daca
altii pot, eu de ce n-as putea? Mi-am inchiriat echipament si am zis “hai! – cu
Dumnezeu inainte!” – dar, Dumnezeu, intelept fiind, m-a tinut pe loc! Parca aveam 2
picioare de lemn! sau un intreg corp de lemn! M-am infuriat pe mine! Am invatat
multe lucruri singura! Am fost intotdeauna aproape nevoita sa o fac! Sunt tenace si
ambitioasa! De data asta nu a mers! In plus, imi era frica, mai mult decat rusine,
mai mult decat teama de a ma face de ras, mai mult…
Mai mult, cu orice pret (efort) imi doresc tare mult sa ne cunoastem si sa iti pot
multumi si eu, ca atatia altii, la un moment dat, ca “ai avut rabdare cu mine si
m-ai invatat sa schiez”
Cu multa admiratie pentru tot ce am vazut ca faci,
Andra Marculescu.

Bună Felicia,

Am aşteptat cu o nerăbdare aproape copilărească deschiderea sezonului de schi. Anul trecut ai reuşit să-mi deschizi gustul pentru acest sport minunat şi prin urmare m-am hotărât să-mi iau schiuri. Am avut ceva emoţii la prima ieşire şi mă gândeam cu groază: “Oare mai ştiu să cobor, să fac viraje, să mă opresc?”
Cu Felicia lângă mine încurajându-mă, am reuşit să-mi reamintesc poziţia, mişcările, flexia, balansul, punctarea şi uşor, uşor mişcarea a devenit cursivă, frica a dispărut şi a rămas bucuria de a putea coborî o pârtie singură.
Într-adevăr, pozele făcute mă ajută mult să-mi dau seama ce greşesc, pentru că mai sunt încă multe de învăţat…Personal îmi doresc să pot schia oricând şi oriunde, să mă bucur de senzaţia pe care o oferă acest sport, să mă bucur de iarnă într-un mod sănătos.

Sper să ne revedem pe pârtie curând!

Salutare…am fost încântat să citesc aceste jurnale de vacanţă pe schiuri. Mă bucur că aţi avut o activitate intensă în această iarnă. Cu siguranţă iarna viitoare o să-ţi încredinţez şi băiatul meu. Ceva cunoştinţe de bază are de la mine, dar se impune învăţarea corectă a acestui sport, de la cineva acreditat.

Să ne revedem cu bine!

Dacã ma întrebai pânã acum 1 an, ce pãrere am despre cursurile de iniţiere în schi, sigur ţi-aş fi spus cã sunt neinteresante… şi cã de fapt “a învãţa sã schiezi” înseamnã abordarea pârtiei “cu tupeu”!

Ei!….nu e chiar aşa de simplu cum credeam. Pe 24 ianuarie am participat la primul curs organizat de Felicia Farcaş prin intermediul carpati.org, pe pârtia Kalinderu-Buşteni.

Ok. Ca sã nu o lungesc prea mult… ziua de 24 ian 2010 mi-a schimbat total pãrerea despre sportul numit SCHI, abordarea lui ca începãtor [şi nu numai] practic… o citez pe Felicia: adevãratul “echilibru în alunecare”.

În concluzie:  Fraţilor! Nu ştiţi sã schiaţi sau stiţi dar nu foarte bine? Mergeţi cu încredere la astfel de cursuri…. meritã pe deplin efortul!!!

Mulţumim încã o datã Feliciei pentru puterea şi rãbdarea de a sta cu fiecare în parte [şi nu eram puţini] şi de a ne explica fiecare amãnunt al acestui sport.

Nu ştiu restul, dar eu cu siguranţã voi merge în continuare la cursurile organizate de ea!

De curând am fost în Buşteni şi am învãţat sã schiez cu doamna Farcaş Felicia. Este cea mai bunã profesoarã!

Mi-a fost foarte frică la început dar acum nu mai am fricã!

Primul weekend în care am participat la cursul de ski a avut un bun rol de încurajare. Mai pusesem în trecut o singurã datã schiurile în picioare, la insistenţele unui prieten de familie, fãrã a stãpâni însã nici cea mai micã noţiune tehnicã. Alunecatul în mare vitezã pe o pantã nu mi-a plãcut deloc, ci dimpotrivã, m-a speriat. Atunci nu ştiam sã fac plugul, nu ştiam sã ocolesc obstacolele şi nici nu ştiam sã mã opresc…decât cãzând. Cum însã Marius a insistat sã învãţãm sã schiem iarna aceasta, am ales fãrã mare tragere de inimã sã fac o nouã încercare. Ritmul primelor ore, în care ne-am obişnuit cu echipamentul, m-a liniştit, pentru cã nu am simţit presiunea de odinioarã (exercitatã de o persoanã care, parcã, se nãscuse cu schiurile în picioare) de a învãţa sã mã dau pe pantã imediat. Am fãcut pas dupã pas, lent, învãţând şi din feedbackul dat de profesor, nu numai mie dar şi colegilor de curs. Am simţit totuşi cã nu stăpâneam foarte bine elementele şi cã mai aveam nevoie de practică. A fost foarte bine cã nu am urcat mai sus pe pârtie din primele ore, pentru cã aş fi prins probabil fricã şi nu aş fi fost atât de entuziastã sã particip şi la al doilea curs.

Al doilea weekend în care am luat ore de schi, a fost o adevaratã provocare. Venisem încrezătoare după cvasi-reuşita sfârşitului de sãptamânã precedent, când ne-ai anunţat cã urma sã urcãm în vârful pârtiei. Cu mari emoţii, dupã ce am mai exersat la bazã virajul în plug, ne-am suit în telescaun, desigur sub îndrumarea instructorului. Apreciez cã am fost învaţate nu numai să luăm viraje, dar şi sã ne încălţãm corect, sã ne aşezãm în telescaun şi sã ne dãm jos repede din el.

Prima coborâre a fost plinã de emoţii, dar am încercat sã mã concentrez, nu pe valea ce mi se pãrea teribil de abruptã ci, pe mişcãrile instructorului care ne deschidea drumul oblic pe pârtie. Atât timp cât te vedeam în faţã şi reuşeam sã îţi imit cât de mult puteam mişcãrile, alunecam controlat. Desigur au fost momente în care panica de moment mi-a stricat concentrarea şi am căzut sau am luat-o la vale cu o viteza pe care nu reuşeam sã o domolesc. Au fost şi momente când focusatã fiind pe cel din faţa mea, eram dezechilibratã de schiorii mai profesionişti care îmi tãiau calea. Au fost şi momente când nu fãceam corect schimbarea de greutate de pe un picior pe altul, sau nu mã aplecam pe partea corectã şi nu ieşea nimic… Şi astãzi, dupã 7 coborâri la activ, ştiu cu siguranţă cã am nişte lipsuri şi cã trebuie sã mai practic şi sã fiu corectatã pe viitor.

Cred cã sunt multe noţiuni pe care trebuie sã le asimilez pentru a învãţa sã schiez şi sunt tot atâtea temeri pe care trebuie sã le las deoparte. Important e că existã cineva care are rãbdare şi, din fericire, insistã sã mã înveţe sã schiez corect. Apreciez fiecare corecturã, pentru cã eu consider cã în niciun sport nu ai cum sã faci de la început totul perfect şi doar punând baze solide poţi evolua.

Ca feedback- sper eu- constructiv: cred cã cel mai bine ar fi sã facem pârtia întreagă, de sus pâna la bazã, fiecare cu rândul după instructor. În şirul de cursanţi începãtori, la un moment dat se pierde urma, se “deraiază”, apar ezitãri, se micşoreazã viteza şi cred cã cel mai eficient e sã apuci să “imiţi” exact pe cel din faţa ta, care ştie deja ce are de făcut şi nu dã urme de ezitare.

Pentru mine: m-aş simţi mai în siguranţă dacã aş avea cascã şi ochelari de schi. Echipamentul de protecţie e pe lista mea de “to do”.

Aştept cu nerãbdare sfârşitul de sãptãmână când ne vom revedea şi vom continua cursurile acestui sport care m-a fascinat, schiul. Îţi mulţumesc încã o datã pentru rãbdarea de care ai dat dovadã pe parcursul primelor ore de curs, precum şi pentru încrederea pe care ai reuşit să mi-o transmiţi, fãrã de care nu ştiu dacã m-aş fi descurcat atât de bine pe pârtie.

Recunosc că acest curs de iniţiere a fost o experienţã extrem de plãcutã şi interesantã pentru mine, ceea ce mã face sã regret tot mai mult iernile trecute, fãrã schi, fãrã farmec.

Deşi Kalinderu este catalogatã drept o pârtie pentru medii, dupã numai câteva ore de exerciţii, consider cã, deşi a fost un pic mai dificil la început (prima coborâre), pe mãsurã ce am exersat şi am început sã mã descurc mai bine, senzaţia a fost unicã.

Aviz amatorilor!

Mi-am dorit toată viaţa sã schiez, la început mi s-a părut un sport pentru oamenii cu bani, ulterior mi-am zis cã dacã nu am învăţat când eram micã nu o să mai reuşesc, dar nu-i deloc adevărat… am învãţat cu ajutorul Feliciei sã-mi îndeplinesc visul, am reuşit şi mã simt împlinitã. Dupã weekendul petrecut la munte cu schiurile în picioare am avut energie pentru toatã luna, sentimentul care-l trãieşti e unic, iar Felicia este foarte serioasã, trateazã ceea ce face cu multã implicare şi nu se dã bãtutã pânã nu te face sã ştii sã schiezi! Bravo Felicia – Good Job!

Am participat cu plãcere la acest curs de iniţiere, mai ales că am ajuns în mod neprevãzut. Nu am fost la primul contact cu schiu. În urmă cu mai mulţi ani am avut câteva încercãri pe pârtie, dar fãrã un monitor de schi, încercând atunci sã învãţ singur. Acum am învãţat lucruri foarte importante, de bazã, pe unele le ştiam teoretic dar practic le executam greşit, iar altele au fost complet noi. Deşi afarã erau bine sub -10 grade n-am îngheţat deloc. Cele trei ore de curs trecând mult prea repede. Nu ştiu dacã am fost un elev bun, dar vãzând fotografiile, eram sigur foarte concentrat.

Sper sã revin cât mai repede pe pârtie, sã repet cele învãţate, lucru obligatoriu pentru eficienţa cursului.

Mulţumesc Felicia pentru rãbdarea avuta cu noi! Felicitãri pentru pentru modul de prezentare şi organizare!

Am descoperit că schiul e un sport care merită şi e foarte plăcut. Nu e greu şi nici periculos deocamdată!

Cursul a fost prezentat bine, uşor de înţeles, ai avut grijã de noi sã ne încalţi, exact ca mama, şi acum mai simt limba clãparului, deşi i-am descãlţat de ceva vreme, chiar sunt sigurã, i-am lãsat la Buşteni. Ai nota 10 de la mine pentru prezenţa… aa… prezentare!

Consider cã mã descurc cu schiurile, mi-a fost util, am învãţat elemente pe care le prinsesem de la alţii greşit. În continuare va trebui să mai exersez plugul fãrã sã-mi strâng genunchii, unii îmi spun că aceeaşi problemã o am şi la alergat.
Aştept urmãtoarea ocazie sã mai învãţ alte elemente şi sã fiu în stare sã schiez din vârful pârtiei!

Îti mulţumesc pentru generozitatea şi responsabiltatea cu care ne-ai iniţiat în acest sport. Eu am apreciat foarte mult felul în care te-ai implicat, seriozitatea cu care ai tratat fiecare element şi felul în care ne-ai responsabilizat.

Eşti o profesoarã excelentã şi imi doresc mult sã ne revedem pentru a contiua ceea ce am început.

Îmi plac metodele tale şi am descoperit cã lucrând cu tine nu mi-a fost fricã niciun moment. Am încredere în tine şi sunt convinsã cã prin seriozitatea ta vei convinge foarte mulţi oameni să aprecieze schiul la adevarata sa valoare.
Mulţumesc încã o datã şi cu siguranţã ne vom reîntâlni!

În primul rând aş vrea sã iţi mulţumesc pentru că m-ai acceptat ca al unsprezecelea participant la cursul tãu de iniţiere în arta schiului, din acest week-end. În continuare aş vrea sã te felicit pentru rãbdarea de care ai dat dovadã cu toţi cursanţii şi în special cu mine şi schiurile mele frânate. Consider cã acest curs mi-a fost folositor pentru corectarea elementelor tehnice pe care le deprinsesem greşit doar uitându-mã la alţii. Sper sã se mai iveascã oportunitatea şi pentru alte elemente mai complexe.

Ca element de noutate pentru mine a fost încalzirea pe care, ca orice om grãbit, iniţiatorul meu în ale schiului uita-se să mi-o prezinte, şi care şi-a arătat efectele benefice a doua zi când am putut sã mã scol din pat fãrã a-mi simţi toate încheieturile de plumb.
De asemenea, îmi recunosc predilecţia de a îmi lãsa greutatea pe spate (chiar şi când îmi alunecau schiurile nu numai când mã chinuiam sã le fac sã înainteze) şi încerc pe cât posibil sã contracarez asta. Îmi dau seama cã de asta se leagã posibilitatea mea de a avansa. Lucru ce a ieşit clar în evidenţã când am urcat mai sus pe pârtie şi am încercat câteva întoarceri în plug şi unde invariabil îmi rătăceam echilibrul.

Felicia, te-ai descurcat excelent! Cum spuneai şi tu, faptul că nu prea ne-am folosit fundul de prea multe ori, unii chiar deloc, înseamnă că am avut un profesor foarte bun!

Mi-a plăcut foarte mult entuziasmul cu care ne-ai prezentat şi ne-ai fãcut sã înţelegem ce se petrece atunci când suntem pe schiuri. Ceva foarte important pentru mine a fost cã ai argumentat logic de ce trebuie sã fac sau sã nu fac anumite lucruri. De asemeni, am apreciat interesul tãu pentru ca fiecare din noi să înţeleagã şi sã execute cum trebuie exerciţiile. Îţi mulţumesc încã o datã cã ai fost un profesor de nota 10 şi cã mi-ai oferit ocazia de a învãţa corect lucrurile de bazã. Iţi doresc sã organizezi cât mai multe cursuri la fel de reuşite!

Când mai veneam la munte cu prieteni care ştiau sã schieze, de multe ori încercau sã mã înveţe, însã imi era cam fricã. Cursul cu tine a fost plãcut, relaxant şi abordabil. Ai explicat foarte bine toate elementele şi ai reuşit sã ne faci sã avem încredere atât în tine, dar mai ales în noi. Ai fost o profesoarã excelentă şi mi-a fãcut foarte mare plãcere sã particip.

Eu consider că m-am descurcat binişor, iar asta m-a fãcut sã îmi placã şi mai mult.

Iţi mulţumesc pentru iniţiativa şi pentru rãbdarea de care ai dat dovadã pe frigul ãla.

Îţi mulţumesc şi sper sã ne revedem cât de curând pe pârtie!