Învăț să schiez

Aici gasiti oferta cursurilor de schi pentru anul 2018.

 

AUTOR: HORIA MOCIOI

SURSA ACESTUI ARTICOL:

http://mocioi.wordpress.com/

 

Sambata, 13.02.2010. Kalinderu, Busteni.
Episodul I

Am decis sa invat sa schiez.

E un sport pe care mi-l doresc de mult timp sa invat sa-l practic. Imi lipseste din palmares. Cred ca imi si place. Motivul principal pentru care nu am invatat a fost cel financiar. Mi se pare un sport scump, plecand la de la echipament, instructor si ajungand la urcarile cu telefericul care, cel putin la noi, mi se par enorme ca pret.

Asa ca, la inceputul saptamanii trecute am gasit un curs de initiere. Asa incat, ieri, m-am prezentat la baza partiei Kalinderu, hotarat sa iau primul contact cu schiurile intr-un mediu organizat.

Sincer, pe baza mai multor experiente anterioare – nu legate de schiuri, am descoperit ca e mai bine sa fie cineva care sa te indrume. Viteza de invatare e mai mare, plus ca inveti de la inceput, corect, anumite miscari. Instructorul corecteaza tot ceea ce tu faci gresit. In principiu, nu sunt adeptul- incalta-te cu schiurile, te duci in varful pantei si inveti tu singur pana jos, din cauza problemelor care pot aparea si care pot afecta integritatea corporala a mea si a celorlalti- in primul rand la picioare.

Cum a decurs prima sedinta?

Intai m-am familiarizat cu echipamentul. Am intrebat tot ceea ce nu stiam. Am preferat sa intreb pe cineva care e instructor, intrucat ceilalti care stiu sa schieze…sunt ca inginerii, au ochii inteligenti dar nu stiu sa se exprime.

A urmat incalzirea- paradoxal, e importanta ca sa nu faci intinderi, febra musculara. Cateva chestii simple- rotiri de trunchi, cap, brate, aplecari etc.

Apoi, momentul asteptat de toti- strangerea claparilor si inchiderea legaturilor. Cateva exercitii de alunecare pe loc-in fata si-n spate si ridicarea picioarelor pentru a ma obisnui cu schiurile. Intoarcerea cu schiuri si urcarea unei pante, si plugul au fost primele lucruri invatate. Care apoi au fost exersate si aprofundate, continuand cu cateva incercari de a invata sa iau curbele.

Cele 3 ore au trecut extrem de repede. Si placut. Frigul nici nu a existat. Si nici febra musculara dupa. Pesemne ca din cauza incalzirii.

Ce am obtinut?

Un prim contact reusit, zic eu, cu schiul alpin. Am invatat sa ma opresc din alunecare – poate lucrul cel mai important la inceput. La un moment dat, o tanti fara control asupra schiurilor a intrat in mine. Am reusit sa ma mentin pe picioare pentru ca am aplicat ce invatasem cu cateva minute inainte. La unul din exercitii am cazut, din vina mea. Nu a fost, insa, o cadere care sa afecteze in vreun fel. Spun asta, uitandu-ma la altii care invatau singuri schiul si care se imprastiau extrem de des. Pe jos si in pozitii care mai de care mai hilare.

Ce urmeaza?

Probabil am sa mai iau cateva cursuri. Sper ca la un moment dat sa pot cobori si eu pe partie. Apoi, din punct de vedere al echipamentului – clapari, care vreau sa fie noi si o pereche de schiuri, cel mai probabil la mana a doua, dar asta in episodul 2.

Episodul II

A trecut ceva vreme de la primul episod din seria “invat sa schiez”. Intre timp, lucrurile s-au modificat un pic, in sensul ca am inceput sa schiez. Adica sa cobor singur pante de dificultate medie, cel putin asa cum sunt incadrate ele. Un exemplu in acest sens ar fi partia Kalinderu.

Am sa continuu, insa, cu pasii pe care i-am parcurs eu.

Sfatuit fiind de unii si altii si dupa mintea mea, am decis sa iau clapari noi si schiuri second hand. Am sa explic alegerile mele.

Claparul este format din doua componente- un ciorap interior, de obicei o spuma termoformanta si gheata din plastic cu articulatii si prinderi. Ciorapul are rol de a imbraca cat mai bine piciorul, avand si rol termic. Gheata din plastic e cea care asigura integritatea piciorului si ca miscarile se transmit catre schi.

Ciorapul se formeaza, in timp, pe piciorul purtatorului si trebuie ca acesta sa tina perfect piciorul, astfel ca un clapar purtat de altcineva nu va asigura aceeasi securitate a schiorului. Forma piciorului difera de la om la om. Si chiar si la aceeasi persoana, piciorul stang nu are exact aceeasi forma cu piciorul drept.

Gheata– fiind din plastic, in timp “oboseste”, coroborat cu purtarile repetate. De asemenea, se uzeaza clapetele de inchidere, articulatiile, toate acestea putand afecta integritatea fizica a schiorului in cazul unui accident. Gheata are menirea de a tine piciorul cat mai fix si de a transmite cu acuratete cat mai mare miscarile catre schiu… doar nu vrei sa te trezesti in copac, nu?

Am cautat clapari la diverse magazine. In unele magazine am fost sfatuit bine, in altele nu. In altele nu am fost sfatuit deloc. In fine, mentionez ca achizitia am facut-o de unul singur, fara a avea langa mine o persoana cu experienta in domeniu cu care sa ma sfatuiesc. M-am ghidat dupa ce stiam si eu referitor la bocanci in general si dupa informatiile primite de la instructorul cu care am luat primele lectii. Instructor cu care am pastrat legatura. Am avut, apoi, noroc ca la magazinul de la care m-am decis sa iau am gasit si o domnisoara care m-a sfatuit foarte bine. Ar fi primul angajat in vanzari pe care as indrazi sa-l numesc consilier. M-a sfatuit foarte bine. Magazinul este situat la Gara de Nord. Ei aduc Nordica. Unii sunt facuti in Romania, altii in Ungaria. Oricum, calitatea foarte buna. Iar pretul a fost unul foarte bun, avand si reduceri. Modelul pentru care am optat a fost Nordica Sportmachine 1o, iar pretul a fost cca 380 de lei.

Ce ar fi de retinut la alegerea claparului:

  • claparii se probeaza minim 10-15 minute; eu am stat cu ei in picioare cca 30 de minute, in vreo doua zile
  • ciorapul trebuie sa fie unul subtire spre mediu, in niciun caz gros
  • claparul se probeaza cu toate clapele inchise, precum si cu scaiul prins stranse astfel incat sa nu incomodeze circulatia si piciorul sa amorteasca
  • degetele de la picioare trebuie sa se poata misca
  • calcaiul trebuie sa se miste8-1 la aplecarea in fata 0 mm, pe verticala si nu in lateral; aplecarea in fata inseamna o usoara flexare a genunchilor, cu tibia apasand pe limba claparului
  • claparii ar fi bine sa fie dotati cu 4 clapete si scai
  • pentru incepatori, este bine ca flex index sa fie mai mic; daca vrei sa iei claparii si sa-i folosesti mai mult timp, un flex index mai mare ar fi mai util, eventual reglabil; flex index se refera la puterea cu care se opune claparul in momentul in care greutatea ta actioneaza asupra lui, mai ales in zona gleznei si imbinarii dintre laba piciorului si tibie; poate nu e cea mai academica exprimare, insa asa am perceput eu
    „Flex indexul este un indice care masoara duritatea claparului”.
  • un lucru foarte important la clapari este sa stii la ce sa te astepti (pozitie, duritate, forma), astfel incat eu recomand pentru un incepator ca inainte a achizitiona o pereche de clapari sa incerci sa schiezi un pic cu un echipament inchiriat ca sa ai un punct de referinta in alegerea ta

 

Schiurile– motivul principal pentru care merg pe aceasta varianta este cel financiar. Mai ales acum cand sunt in faza de invatare, ma gandesc ca nu are sens sa stric o pereche noua de schiuri. Schiuri second hand se gasesc in acest moment cu preturi pe undeva pana in 350 de lei, cu tot cu legaturi, schiuri in stare buna. De asemenea, se pot si inchiria.

EPISODUL III

Revin, dupa ceva vreme, cu seria despre cum invat sa schiez. Un amic, imi zicea ca in ritmul in care scriu aceste articole, ma va apuca vara si nu termin. Ei bine, s-a inselat. Vara a trecut si, mai mult, a inceput sezonul urmator.

Voi continua, insa, cu procesul meu de invatare. Incantat peste masura de primele ore de schi, mi-am cumparat clapari, asa cum am povestit in episodul anterior. Am luat legatura, apoi, cu Vasi, instructorul cu care am studiat primele ore si am convenit sa ne intalnim la Busteni, pentru doua zile consecutiv, in care se va ocupa de mine.

Un argument foarte important a fost pretul foarte bun pentru doua zile.

Acestea fiind spuse, m-am prezentat inca de vineri in Busteni, ca sa imi aduc aminte ce am studiat in urma cu 5 zile. Lucrurile meregeau destul de bine, nu cadeam si chiar reuseam sa fac miscarile invatate anterior. Asa incat asteptam cu nerabdare ziua de sambata, cand urma sa incep efectiv cursurile.

Am luat de la un prieten o pereche de schiuri mai vechi, carve, insa pentru performantele mele, erau ok, chiar daca erau un pic “obosite”, atat schiurile, cat si legaturile. Calul de dar nu se cauta la dinti, insa. Asa ca m-am descurcat cu ele.

Ziua de sambata a fost crunta. Pe cat de incantat eram in urma cu o saptamana si vineri, cu o zi inainte, pe atat de deznadajduit eram sambata seara cand am avut senzatia ca nu voi fi niciodata in stare sa schiez. Nu progresam deloc, nu eram in stare sa virez. Doar oprirea iesea cat de cat. Ratam viraj dupa viraj. Vasi, insa, era foarte rabdator. Mai luam pauza, mai studiam, mai beam un ceai, urcam mai sus, ba mai cadeam. La un moment dat, am urcat toata panta de la finalul partiei Kalinderu. Apoi am coborat-o. Nu imi mai aduc aminte cum 🙂 Dar sambata a fost o zi grea.

Duminica dimineata la fel. Am zis ca noaptea e un sfetnic bun. Aiurea. Mergea din ce in ce mai rau. Nimic din ce studiasem sambata nu se prinsese de muschii mei. Dar nimic. Am luat pranzul, am baut ceai, ne-am odihnit. Apoi, Vasi, cutezator a zis “Gata, urcam!”. “Unde?” intreb eu mirat. “Cu telescaunul!”

Si asta a fost. Am ajuns in varf. Ma uitam la panta. Toti vajaiau pe langa mine.

Si am inceput coborarea. Vasi, in fata mea, ma ajuta. Si coboram. In sfarsit, schiam!
De la 10 ani imi doream sa fac asta. Aproape ca nu-mi venea sa cred. Coborarea a durat cam 45 de minute, zic eu. Dar a meritat. A reprezentat premiul pentru 3 zile in care mai mult m-am chinuit. A fost singura coborare din acea zi. Dar a fost o coborare pe schiuri, fara probleme majore.

Si, multumita lui Vasi, am reusit sa incep sa invat sa schiez.

Ce urmeaza? Prima zi la schi si completarea echipamentului.

PS: chiar dupa ce am terminat acest articol de scris, am primit pe mail o felicitare de la cei care mi-au deschis ochii in ale schiului, felicitare pe care o atasez.

„Mulţumesc mult Horia pentru această mărturie şi pentru descrierea parcursului tău în ale schiului!
Mulţumesc pentru permisiunea postului pe site.
Eram la baza pârtiei când ai coborât cu Vasi. Îmi pare rău că nu am avut un aparat foto.
Nu îţi imaginezi ce expresie plină de satisfacţie afişa chipul tău! 🙂
Atunci mi-am spus: Uite pentru asta merită tot efortul de învăţare! Pentru această bucurie şi fericire pe care o ai după ce schiezi!

Felicitări şi mult succes în continuare!

Felicia Farcaş”

Episodul IV

Iata ca a sosit si vremea ultimului articol. De ce asa de tarziu? Am vrut sa prezint impresii si din acest sezon, dupa aproape 1 an de pauza de la ultima zi de schiat.

 

Euforic, dupa prima coborare, am decis, in cursul saptamanii ce a urmat acelei lectii, sa plec o zi la munte sa schiez. Era miercuri.

Am pus claparii in rucsac, betele le-am legat pe rucsac, schiurile pe umar si am mai imprumutat o pereche de ochelari.

De dimineata – micul dejun normal, apoi luat la mine 2 senvisuri, o sticla de 1/2 cu apa, un snickers in buzunarul gecii si un mar.

Am plecat cu acceleratul pe la 07:30, iar la 10 eram pe partie. Rucsacul si bocancii i-am lasat la singurul centru de inchiriere care era deschis atunci si am pornit spre telescaun.

Emotiile cresteau cu fiecare pas. Mai stiu? Nu mai stiu? O sa cad? O sa-mi rup ceva?

Am luat o singura urcare intai, sa vad starea partiei. Domnul care era la casa m-a dojenit amical – “Partia e excelenta, ia-ti mai multe”. Am ramas, insa la o urcare, nefiind sigur ca sunt in stare s-o fac si pe aia.

Asa ca iata-ma in telescaun, in drum spre start. Lume nu era mai deloc, nici pomeneala de coada.

Ajuns sus…mi-am tinut respiratia si am pornit…alunecam din nou. Partia, intr-adevar, excelenta. Iar eu alunecam. Mai bine ca duminica, nu uitasem nimic. A fost minunat. Asa ca la sosire, am mai luat inca o cartela cu 5 urcari si 1 bonus.

Cu fiecare coborare pe care o faceam, ma simteam din ce in ce mai bine. Capatam experienta, alunecam din ce in ce mai usor. La inceput mai mult in plug. Apoi, pe la jumatatea celei de-a patra coborari, au inceput, oarecum natural, sa iasa cristianele. Vasi imi aratase, exersasem un pic, dar nu foarte mult.

Ocazional, mai cadeam. Ma ridicam si mergeam mai departe. Mai luam o gura de zapada, una de snickers. Era minunat. La telescaun, nu era coada deloc. Iar pe partie erau doar cativa schiori.

Pe la doua si ceva am terminat si m-am intors la gara. Am mancat senvisurile si am luat primul tren spre Bucuresti. Am ajuns pe la 18, cand inca unii nu terminasera ziua de lucru. Eu terminasem, insa, prima zi de schi. O zi minunata. Si eram si intreg. Mai mult, am chiar si poza, facuta de la Bucuresti.

A doua zi de schi s-a intamplat dupa cca 2-3 saptamani, intr-o sambata. Scenariul asemanator. Am plecat cu masina. Fiind final de sezon, parcarea a fost gratuita. Partia – destul de libera. Am luat cartela de 10 cu bonus 3 pe care am facut-o jumi-juma cu var-miu. Cand partia a inceput sa se aglomereze, am plecat spre Bucuresti. Am adaugat, insa, inca vreo 5 ore de schiat.

Sezonul 2009-2010 s-a terminat fara a mai fi apucat sa schiez, desi mi-ar fi placut sa ma duc in Valea Dorului.

A urmat, apoi, salonul moto. Nu are legatura cu schiul, evident. Dar mi-am luat ochelari de schi de la unul din expozanti. Uvex, lentila dubla, portocalie. Pret, 100 de lei.

Din martie incepusem sa urmaresc piata de schiuri second hand, pe okazii.ro. Am urmarit o perioada, apoi, ocupat cu excursiile de vara, am uitat. Prin noiembrie-decembrie 2010, am inceput sa urmaresc din nou, iar la jumatatea lui decembrie am achizitionat de la Winteroutlet o pereche de schiuri second hand K2 Escape, legaturi Marker. Pret 330 de lei, cu transport inclus din Brasov.

Ieri, 13.02.2011, la aproape un an de cand am inceput sa studiez schiul, am reusit sa ajung din nou pe o partie. Tot Kalinderu, dar cu echipamentul meu. Viscolul de sambata a speriat, probabil pe multi. Foarte bine, intrucat ziua a fost minunata pentru schiat. La fel si partia. Aglomeratia, aproape inexistenta la telescaun. Mai mult, la orele 12 cand s-a aglomerat un pic, au marit viteza telescaunului. Pe partie, erau ceva schiori si un numar, as estima eu, egal de snowboarderi. Partia foarte buna, un pic de gheata in unele zone, dar nimic devastator.

M-am bucurat foarte tare sa vad ca reusesc sa imi aduc aminte. Primele viraje le-am luat in plug, apoi, insa, am reinceput incet-incet sa fac cristiane si sa-mi aduc aminte cum se facea. Senzatia de placere s-a pastrat. Nu mi-a fost foame, nu mi-a fost sete. Dupa 13 coborari, am plecat spre casa, multumit.

Simt ca progresez. Evident, fac si greseli. Felicia m-a dojenit la un moment dat – “Ce faci cu mainile alea-n spate? Tine-le in fata!”. E clar ca mai am multe de invatat si ca mai am de lucrat la stil. In acest moment, sunt multumit. Vreau sa mai acumulez inca vreo cateva ore sezonul acesta de schiat singur. Sezonul urmator, voi mai lua cateva ore, sper tot cu cei care m-au initiat.

In final, as vrea sa scriu un pic de partia Kalinderu. Din informatiile care tot circula pe net in timpul sezonului, aceasta pare a fi una dintre cele mai intretinute partii de pe Valea Prahovei. Desi nu foarte lunga (1500m) si cu o diferenta de nivel de 295m, mi se pare o partie destul de buna pentru incepatori, chiar daca e clasata ca nivel mediu. Ofera portiuni line, dar si abrupte. Acestea, insa, pot fi ocolite sau abordate astfel incat sa nu prezinte risc. De fiecare data cand am fost, zapada s-a prezentat intr-o stare buna, datorita tunurilor de zapada si a faptului ca folosesc ratrack-uri. O strategie interesanta e legata de faptul ca au amenajat si un derdelus pentru saniute, in partea superioara a partiei, fiind separat foarte bine de restul partiei. Avantajele sunt evidente, pentru toata lumea. Ce mi-ar placea referitor la aceasta partie – sa fie mai lunga si un pic mai ieftina.

Revenind la schiat, as vrea sa evidentiez cateva lucruri:

  • e important sa stii sa virezi, dar, la inceput, e mai important sa stii cum sa franezi
  • panta trebuie folosita in avantajul tau – de exmeplu, daca o iei aiurea, stii ca indreptand varfurile schiurilor in sus si cozile in josul pantei, te vei opri
  • monitorul e important pentru ca te invata tehnicile de baza si o serie de repere care devin greu de uitat; comparativ cu prietenii binevoitori, ei stiu sa explice mai bine si sa-ti dea repere mai bune
  • pozitia pe schiuri e importanta – ea face diferenta intre a cadea si a aluneca; de ex, e foarte probabil sa cazi cand te lasi pe spate.

Cam asta ar fi inceputurile mele in ale schiului.

As vrea sa fac un rezumat, referitor la echipament si costuri:

  • o oferta buna m-a determinat sa iau ore cu instructor, cca 350 de lei
  • clapari noi, la reduceri, cca 400 de lei
  • ochelari noi, 100 de lei
  • bete telescopice, detinute de dinainte, 150 de lei
  • schiuri second hand, 330 de lei
  • pantaloni, jacheta, manusi, bluza de corp, cagula – detinute de dinainte
  • urcari, deplasari, cazari, masa – nu se pun ca variaza mereu
  • placerea – nepretuita.

Alte păreri şi impresii despre cursurile de schi, puteţi citi aici.

2 raspunsuri
  1. Felicitydtp
    Felicitydtp says:

    Horia a revenit cu ultimul episodul din seria invatarii schiului!

    Multumesc ca m-ai facut atenta pe partie si ma bucur ca te-am revazut!

    Intr-adevar sunt multe de invatat, dar exercitiul le aranjeaza pe toate 🙂

    Mult succes in continuare!

    Felicia Farcas

Comentariile sunt închise.