Cine ma va invata sa schiez? Cum voi invata sa schiez?
E o intrebare la care au raspuns obiectiv doar cei care au experimentat acest lucru.
Prima mea experienta cu schiul a fost vesela. Cu prieteni…
Cu niste prieteni am plecat la Predeal, in timpul facultatii.
Initial eu eram cu sania si un prieten cu schiurile.
El spunea ca stie sa schieze.
Dupa o zi de sanius, i-am cerut echipamentul sa probez si eu cum sta treaba cu schiul.
Am apucat sa ma incalt cu claparii de pe sanie, dar cum sa fac cu schiurile?
Pai hai ca te invat eu, zice prietenul.
Plugul l-am invatat repede… si cu asta s-a terminat prima lectie.
In alt week, hai la schi!
De data asta am inchiriat si eu echipament ca tare mi-a mai placut senzatia!
Si uite asa, tot la Predeal urcam cu schiurile in spate o bucata de panta si ma dadeam la vale in plug.
Nu va imaginati ce fericire pe capul meu ca ma tin pe picioare!
In alt week mergem tot la Poiana.
Prietenii… pai stii plugul… hai de sus!
Vai ce frumos se vedea Craiul de pe Postavaru!
Zapada mare si multa lume! O zi de vis pentru schiori!
Eu m-am pus pe schiuri in pozitia plug. Dar cand e panta mai mare si drumul ingust, cum se coboara de la telecabina… am coborat panta aia cu dintii stransi dar simteam ca nu controlez schiul.
M-am sufocat de frica 🙂
Prietenii… asa asa… hai ca te prindem la urmatoarea coborare! Noi mergem inainte.
Si am ramas singura cu schiurile mele.
Evident ca habar nu aveam pe unde sa cobora, care e partia mai usoara (pe vremea aia nu existau balize prea multe).
Si care credeti ca a fost urmarea? Cum am coborat?
M-am enervat ca oricum obosisem de atata plug si mi-am luat schiurile in spinare. Si asa am coborat pana jos… De amici nici urma toata ziua!
Am coborat pe jos toti aia 4 km de drum rosu de dimineata pana la ora 16.
Norocul meu stiti care a fost? Imi achizitionasem dslr-ul si m-am jucat cu brazii impodobiti toata ziua 🙂 Deci nu m-am plictisit!
Si mi-am propus: Pana aici! Nu mai vreau schi!
Pe atunci nici prin cap nu imi trecea ca exista instructori de schi.
Urmatorul an… hai la schi, hai ca o sa fie mai bine!
La Predeal, portiunile mai abrupte le coboram pe jos… si nu va imaginati ce veselie e sa cobori pe gheata, sa traversezi partia pe jos printre schiori. Mai periculos e asa decat pe schiuri!
Stres maxim si asa!
Urmatoarea data a fost castigatoare Sinaia, in Valea Dorului. Aici ma tineam mai bine pe picioare.
Dar jale mare a fost cand un prieten mi-a luat betele… ca sa merg si fara bete! Frate… scandal mare a fost! Eu ma tin in bete, doar cu ele pot sta in picioare!!!! Suparare mare!
A fost acceptabil aici.
Urmatorul an am dat de un prieten care stia mai bine sa schieze, de fapt sa explice.
Si am progresat mai mult.
Dar intre timp am aflat ca exista instructori de schi! Si cat chin pana acum!
Cand m-a luat instructorul eram varza, va dati seama, chiar daca stateam pe schiuri de 3 ani.
Luat de la zero…. dezvatat ticuri si mecanisme automate deja formate. Trebuia sa le uit si sa invat corect. Cata munca pentru ce?
Si dai si exerseaza si incearca… si brate si bete si de toate!
Munca asidua 2 ani la rand cu instructor! Si multe weekend-uri!
Si mi-a placut atat de tare! Si cu fiecare week era mai fain si mai fain!
Si ce simplu era daca invatam de la inceput cu instructor! Dar na… probabil ca nu ma faceam instructor de schi daca nu aveam asemenea experienta!
Povestesc asta nu ca sunt acum instructor… asta a fost experienta mea.
Voi cum ati invatat? Sau cum invatati sa schiati?
Va recomand un articol foarte interesant cu istoria schiului si mai ales sa vedeti cum a invatat Regele sa schieze!
ps. Acum cand lucrezi cu unii cursanti ii mai vad pe unii care fac tot felul de acrobatii pe schiuri, asa de capul lor. Pun pariu ca nu se gandeste nimeni la consecintele osoase. Eu am avut noroc! Poate o sa aiba si ei! 🙂
