Schiul si dezvoltarea personala

Schiul si dezvoltarea personala si ce rol are instructorul in aceasta poveste?

Aparent zici ca sunt domenii total paralele. Ce legatura sa aiba doagele cu capul si cu emotiile?

Eu zic ca are mare legatura. Instructorul trebuie sa aiba calitati supra omenesti pentru a monta cursantul in depasirea fricilor personale. El devine mentor in aceasta actiune, inainte de a fi insctructor de schi! Acest lucru este uneori mult mai dificil de realizat si aici se vede maiestria si talentul instructorului.

Si intotdeauna, ajungem sa sfarsim prieteni si prietene 🙂

Nu prea am dat din casa pana acum, adica nu prea am facut confidente de cum se simte si se traieste din partea cealalta a baricadei, din perspectiva instructorului.

A venit timpul, sa scriu si despre asta.

Schiul, daca nu l-ai invatat de mic, devine o provocare la varsta adulta. Ce inseamna provocare? Inseamna ca te scoate din zona de confort si te face sa transpiri un pic.

Primul obstacol mental: eu sunt adult, le stiu cam pe toate, cum sa ma duc sa ma invete cineva, ce eu nu pot singur/a? Ce mare filozofie? De pe margine pare foarte simplu!

Al doilea obstacol: de ce sa invat? Am trait 20-30-50 de ani fara schi, ce imi trebe acum?

Al treilea obstacol: nu mai sunt in stare sa invat ceva, mi-a trecut timpul.

Al patrulea obstacol: timpul fizic.

Al cincilea obstacol: banii.

Si daca iei in calcul aceste bariere, renunti din prima ora petrecuta pe schiuri.

De multe ori am senzatia ca eu ca si instructor de fapt fac terapie in timpul cursului, nu invat omul sa schieze. Fac terapie in sensul cel mai strict al cuvantului. Asta imi place foarte mult, simt ca pun o pietricica in puzzelul personal al cursantului.

Cursantul se simte de la primul telefon, in functie de cate intrebari pune. Apoi il vad de la centrul de inchirieri cum se comporta. Si mai apoi cum isi cara schiurile si cum merge spre partie.

Eu aici nu judec, doar relatez situatii traite de mine cu oamenii.

Unii abia merg, altii sunt vioi si nerabdatori, altii sunt tristi si impovarati de greutatea echipamentului si incep sa se planga. Altii sunt senini. Altii impiedicati, caci se grabesc. Altii nu au rabdare sa asculte indicatiile, altii intuiesc niste treburi, altii pun multe intrebari, altii nu comunica deloc. Tot felul de oameni. Toate astea la gen masculin si feminin.

Eu ca si instructor, trebuie sa stiu sa ma raportez la toate aceste categorii de oameni si stari emotionale pentru a putea ajunge sa comunic cu el/ea. Pentru asta trebuie sa am multa experienta cu oamenii, sa stiu cum sa ii iau, ce sa vorbesc, ca ei sa se deschida si sa imi comunice dificultatile pe care le au. De castigarea increderii nu se pune problema, daca ai ales sa faci cu mine cursul, inseamna ca simt asta de la inceput.

Asta este primul pas, inainte de a ii arata ce e cu schiul.

Odata obtinut contactul, incepem treaba cu schiurile.

Si aici raportul este foarte diferit. Clientul de regula intra in modulul si tiparul de la scoala. Doamna explica, noi maimute executam care cum poate. Asta in cazurile fericite, cu executarea exercitiilor.

Si incepe dezlantuirea emotiilor si trairilor de cand erau copii.

Prima data apare frica de greseala si mai bine zic ca nu pot sau ca nu fac.

Apoi apare frica ca ma vad altii si ce o sa zica de mine?

Apoi apare frica de necunoscut, de alunecare.

Apoi apare frica de cadere. Ce patesc?

Apoi apare suita de reprosuri personale: am facut dar nu bine, mai fac inca odata, inca odata. Asta cu toate ca am dat feedback pozitiv executiei exercitiului. Dar stie ea/el mai bine ca nu e perfect.

Apoi intervine comparatia cu ceilalti, el/ea face mai bine, a prins mai repede, eu nu pot…

Astea si multe altele se intampla in partea de plat a partiei. Nu va imaginati ca omul este in varful dealului.

Bun…

De regula trecem peste etapa asta cu brio, impreuna. Totul se face in echipa, eu si cursantul.

Ajungem sa ridicam panta. Incep sa se acutizeze simturile si fricile si sa iasa necontrolat uneori.

Muncim impreuna, lucram cu frica, cu panica, cu accent pe echilibru, pe concentrare, pe relaxare, pe incredere in fortele proprii. Si usor usor, pas cu pas invinge frica si temerile si ajunge jos cursantul/a, sarutand pamantul.

Am facut eu asta? Pot eu sa fac asta? Nu ma credeam in stare! Incredibil!

De la starea de frica se trece la starea de exaltare si multumire!!!

Toata tensiunea acumulata parca dispare in neant si a schia devine un miracol!

De ce fac munca asta eu?

Ei… pentru aceste momente, daca nu ar fi astea, m-as fi lasat demult de meserie. Ador acest moment, mai devreme sau mai tarziu stiu ca vine pentru fiecare dupa multa munca cu sine insusi. Dar vine! Din pacate doar eu am credinta asta la inceput. Important este ca sfarsitul este glorios si pentru cursant/a.

Si ca sa revin la partea de la inceput cu obstacolele: ele exista doar in imaginatia fiecaruia. Iar fricile ascund intotdeauna dorinte.

Deci, sa trecem la treaba! Sa ne indeplinim dorintele mai degraba decat sa dam curs fricilor!

Cand poate copilul meu sa inceapa lectiile de schi?

Invatarea schiului tine de varsta? Cand e mai bine sa il indrum pe copil spre lectiile de schi?

Inceputul lectiilor de schi se realizeaza in momentul in care copilul are echilibru in mers, vorbeste explicit, asculta si intelege ce i se spune, este independent de parinte (adica poate sta fara el o jumatate de ora, o ora), are suficienta forta musculara sa poata sta in clapari si sa manevreze schiurile, betele.

Nu prea este relevanta varsta in aceste conditii. Unii copii pot face asta la 3 ani, altii nu pot face asta la 7 ani. Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare motrica, psihica, fizica, emotionala, intelectuala. Nu exista o reteta valabila la toata lumea.

Din experienta mea, cu copii de 3.5 ani am lucrat foarte bine, in conditiile in care nu intrau in panica daca ne indepartam cateva sute de metri de parinti.
Mai mult decat atat, am observat ca ei sunt foarte receptivi, invatatul schiului este un joc de-a maimuta. Eu fac si ei executa ce vad la mine, fara prea multe explicatii tehnice si mai ales, fara frica. Frica se instaleaza dupa 7-8 ani.

Si lucrul cel mai important: sa vrea copilul sa invete sa schieze. Altfel eu nu pot sa lucrez cu el si spre surprinderea parintilor, ma prind repede de asta. Mai mult decat atat, nu vreau sa lucrez cu copiii fortati de parinti sa invete schiul.

Ma refer aici la cei mai mari de 6 ani. Am avut cazuri cand copiii erau fortati de parinti sa vina la cursuri, nu stiu care le erau motivele. Pe acei copii nu ii mai vad pe partie vreodata din pacate.

Copii care vor ei sa invete, invata foarte repede si mai ales ii vad an de an pe schiuri si chiar ajung sa schiez cu ei cot la cot.

Nu prea am intalnit copii carora nu le place alunecarea pe zapada. Mi se pare contra firii sa nu iti placa asta 🙂

Dar depinde foarte mult de momentul ales pentru aceasta activitate si mai depinde si de cine dati prima data ca si instructor. Adica sa fie sanatos, sa aiba hainele potrivite, sa nu fie in ora lui de somn, sa fie mancat, hidratat si sa fie deschis spre socializare, spre a cunoaste un om nou cu care va petrece ceva timp. In acest sens, e nevoie de pregatire de acasa. Sa i se arate poze, filmulete cu echipamentul, cu instructorul. Sa fie familiarizat cu zapada, cu frigul.

Si la urma, daca isi doreste, atunci apelati la un instructor.

Aici puteti citi povestea mea cu Luca, fiul meu.

 

Si un alt articol cum e la altii, adica prin Elvetia puteti citi in linkul de mai jos

 

Învață să schiezi în weekend. Cursuri de schi alpin 2018-2019!

Salut! Hai sa inveti sa schiezi in 2 zile.

Vă invit la cursurile de schi organizate sâmbăta și duminica, în perioada iernii 2018-2019.
Locația: Busteni.

Lucrez cu copii mici de la 3 ani și cu adulți deopotrivă. Cu cei mici voi lucra doar jumătate de oră (> 3 ani).

Va propun 2 sesiuni de curs, 1.5 h dimineata si 1.5 h dupa amiaza pentru a eficientiza invatarea.

 

Plata cursului se face integral si online, dupa emiterea facturii.

Grupul va fi de maxim 6 participanti.

 

Cursul se adresează începătorilor sau celor intermediari care vor să-și perfecționeze tehnica de schi.

Pentru înscrieri sau alte detalii, mă puteți contacta pe email office@felicitydtp.ro sau pe telefon 0726474717.

Aici puteti citi părerile cursanților!

Vă aștept să lucrăm împreună și să descoperiți o nouă pasiune – SCHIUL ALPIN!

Trimiteți-ne e-mail

 

Cum ne imbracam la schi?

Incep articolul cu o poveste reala despre cum ne imbracam la schi. Actiunea se desfasura in 2014.

Eram intr-o dimineata pe partie cu o echipa de copii 10-13 ani. Luca era si el prin preajma, avea 3 ani.

Ningea afara abundent, ca intr-o zi de iarna veritabila, ca in povesti J

Frig nu era. Ger nici atat, cand ninge.

Faceam incalzirea si observ un baietel ca se misca mai greu. Nu are miscari usoare, cursive.

Mama lui statea atent deoparte si urmarea cursul orei.

Il tinea gluga atasata capului. Ii recomand sa isi dea gluga jos ca sa ii fie mai usor in miscare si sa vada in jurul lui.

Mama a sarit: Pai nu vedeti ca ninge?

Zic: Super ca ninge, aveam nevoie de zapada! Eu entuziasmata.

Mama: Pai i se uda caciula si raceste!

Zic: Stati linistita ca nu pateste nimic. Il vedeti pe Luca? El are 3 ani, il ninge in cap de cand s-a nascut si nu a racit niciodata la munte, pe schiuri, adica facand miscare. Al dvs e mai mare, deci are imunitate mai mare, nu o sa pateasca nimic.

Mama: Nu a mai spus nimic. A acceptat sentinta, gluga jos.

Pe parcursul lectiei vad ca baietelul este fleasca de traspirat. Greoi se misca din cauza hainelor multe si inutile de pe el.

Am terminat cursul cu urarile de bine si cu rugamintea catre mama ca in ziua urmatoare sa il imbrace mai usurel, ca sa nu transpire asa.

Mama s-a uitat lung la mine si eu mi-am vazut de urmatorii cursanti.

Intre timp mama mea si cu Luca se invarteau pe la baza partiei si a observat un fenomen unic auzit de mine: mama i-a scos de pe sub geaca baietelului un prosop ud leoarca! Pam Pam!

Am ramas fara cuvinte si de atunci, inainte de a veni parintii cu copii la schi, le dau un fisier cum sa ii imbrace.

Deci…

Chiar daca facem sport iarna, hainele nu tre sa fie multe pe noi. Ca ne fac mai mult rau decat bine. In plus tre sa tinem cont si de temperatura de afara, cum simte corpul temperature exterioara. Pot fi 0 grade, dar daca bate vantul cu 30/h, corpul resimte temperature la -5 sau mai frig.

Recomand lana merinos. Cand nu e lana, sintetic, dar NU BUMBAC.

Stiu ca bumbacul e preferat pentru copii, dar nu la sport.

Temperaturi cu plus:

Primul strat:

  1. tricou de lana/sintetic cu maneca lunga
  2. ciorapi subtiri de schi (lungi pe tibie)

Al doilea strat:

  1. un polar de 100 ca tesatura
  2. manusi de fas subtirele

Al treilea strat:

  1. geaca de schi impermeabila, e indicat sa tina la minim 5000 mm apa si sa aiba aerisiri
  2. pantaloni de schi, e indicat sa tina la minim 5000 mm apa si sa aiba aerisiri

Temperaturi intre 0 si -10 grade C.

Primul strat:

  1. bluza de lana/sintetic cu maneca lunga
  2. pantaloni/colanti tot de lana sau sintetic
  3. ciorapi subtiri de schi (lungi pe tibie)

Al doilea strat:

  1. un polar de 200-300 ca tesatura
  2. manusi de fas calduroase nu de textil

Al treilea strat:

  1. geaca de schi impermeabila, e indicat sa tina la minim 5000 mm apa si sa aiba aerisiri
  2. pantaloni de schi, e indicat sa tina la minim 5000 mm apa si sa aiba aerisiri
  3. cagula subtire sub casca de sitetic sau lana

Temperaturi intre -10 si -25 grade C.

Primul strat:

  1. 2 bluze de lana/sintetic cu maneca lunga
  2. 2 pantaloni/colanti tot de lana sau sintetic
  3. 2 perechi de ciorapi subtiri de schi (lungi pe tibie)

Al doilea strat:

  1. un polar de 200-300 ca tesatura
  2. un polar de 100 ca tesatura
  3. manusi textile
  4. manusi de fas calduroase

Al treilea strat:

  1. geaca de schi impermeabila, e indicat sa tina la minim 5000 mm apa si sa aiba aerisiri
  2. pantaloni de schi, e indicat sa tina la minim 5000 mm apa si sa aiba aerisiri
  3. cagula polar care sa acopere si nasul si fata

Deci, nu exista imbracaminte generala, in functie de temperaturile de afara, ne imbracam corespunzator, de preferat in straturi pentru o mai buna ventilatie si implicit caldura.

Sper ca am raspuns cat de cat si v-ati lamurit cum ne imbracam la schi.

 

 

 

 

Echipamentul de schi alpin – de unde cumpar ?

La cursurile de schi alpin, primesc aceasta intrebare despre echipamentul de schi de la cursantii care vor sa se tina de acest sport, dupa ce au invatat sa schieze.

Pentru incepatori reteta cumpararii echipamentului e simpla: nu cumperi pana nu iti definesti stilul de schiat.

Dupa 2-3 sezoane putem vorbi despre cumpararea echipamentului.

Sau daca iti cumperi, o faci luand de multe ori teapa.

Am sa va explic de ce.

Stiu ca entuziasmul este mare la inceput si vrei sa fii proprietar de echipament dupa ce ai dat de gustul schiului. Iti place sa schiezi si vrei neaparat schiurile tale, macar claparii tai sau poate doar betele tale. Sa le ai tu si sa ai ce cara in tren sau masina J

Trecand de entuziasmul incepatorului, eu vreau sa va dau cateva recomandari.

  • Ai rabdare cu tine ca sa progresezi cat de cat in invatatul schiului.
    Echipamentul conteaza enorm in practica acestui sport. De aceea tre sa ai rabdare sa inveti.

Eu am inceput cu schiurile inchiriate vreo 2-3 ani.

Apoi am zis: prind 2 iepuri deodata, imi iau schiuri de tura si ma dau si pe partie si in afara ei, basca ca urc si pe schiuri.

A functionat maxim 2 sezoane.

Vroiam mai mult de la schiul de tura dar nu putea sa imi ofere pe partie.

Am luat decizia sa inchiriez schiuri diferite pana ce mi se potrivesc unele pe care sa le simt manusa. Am schimbat, am schimbat pana am gasit.

Buunnn. M-am dat cu ele intr-o vacanta blana. Evident ca am progresat, avand instructor la discretie, ca sa zic asa.

Apoi vroiam mai mult de la schiuri, nu ma mai ajutau. Tehnic nu mai faceau fata.

Evident ca am cautat alte schiuri, cu alte specificatii tehnice care sa raspunda nevoilor mele. Alti clapari, alte bete caci ele se cam imprumuta de pe partie…

  • Claparii tre sa fie potriviti cu schiurile, ca altfel degeaba iei schiuri beton daca ai slapi in picioare si invers.

Nu stiu daca ati inteles ceva de aici.

Ce vreau sa spun este ca mai intai tre sa inveti sa schiezi si apoi iei un set second de schiuri, cu specificatiile de la inchirieri, cu alea cu care te-ai simtit cel mai bine.

Dupa un sezon doua, simti ca tre sa treci la alt nivel, atunci te updatezi corespunzator. Si tot asa J

  •  Echipamentul nu se ia pe o viata, asta e bine sa stiti de la inceput – pentru intermediari.

De aceea nu recomand sa luati echipamente nou noute. Aveti nevoie sa le schimbati des.

Sunt multe magazine in piata care vand second in stare excelenta. Apelati cu mare incredere la ei. Important este sa stii ceea ce cauti si ce iti trebuie.

Eu trimit oamenii la Monteo, in Sos. Salaj. Sunt fosti schiori de performanta si aduc echipamente din Elvetia sau Austria. Nu o sa va para rau daca le treceti pragul. Garantat!

Eu de la ei imi iau echipamentele de multi ani de zile, cel putin de 10 ani. Idem pentru Luca.

  • Daca nu te simti bine in viraje, daca nu te simti una cu schiul, cu claparii unul din motive este echipamentul neadecvat la tehnica ta si stilul tau de schi.

Unora le place sa schieze cu viraje largi, altora cu viraje stranse, altora le place carving si mai in forta, altora mai cu putina viteza… pentru fiecare stil de schiat, exista echipament specific. La asta se adauga statura personala, greutatea, curajul, indemandarea, partiile pe care va dati.

  • In cazul in care nu stii ce iti trebuie, ia o lectie cu un monitor care are feeling si pune-l sa se uite la tine o ora. El tre sa stie sa iti recomande ce iti trebuie. Nu iti spun asta ca sunt eu instructor, iti spun din experienta proprie ca te va ajuta enorm in progresul tau de invatare.

De exemplu, am cursanti intermediari care vin echipati pana in dinti cu tot ce trebe in ale schiului. Dupa prima tura, le recomand sa mearga sa schimbe echipamentul, schiurile de regula, pentru ca nu ii ajuta in stadiul in care sunt de tehnica. Dupa ce schimba, inteleg de ce am ales asta.

Sau am cursanti spre mediu, care isi iau echipamentele mai tari, mai dure decat pot duce ei. Adica mai de viteza, mai de carving agresiv. Ori ei abia pun canturile in zapada si abia fac flexia in viraje. E clar ca nu ii ajuta schiurile si mai aud si de incidente ulterior.

  • Ai grija la limita ta personala de viteza! Un echipament de schi mai dur, te poate duce la viteze greu de controlat. Va recomand sa va dati atat cat va tin muschii si echipamentul. Curaj si inconstienta au multi pe partie. Daca nu simtiti care este limita, mai aveti de invatat si de dat.

In concluzie, apelati la profesionisti fara sfiala in alegerea echipamentului, nu veti regreta!