Tabere pentru copii? Sunt bune sau?

Încerc să răspund, din prisma experienței personale, dacă taberele pentru copii au vreun efect asupra copilului, de dorit benefic.

Copilul meu a mers în prima lui tabără la vârsta de 7 ani. Nu cunoștea pe absolut nimeni de acolo, nici traineri și nici copii. Bașca că era cel mai mic din toți. Și era departe în nordul țării, mers la cușetă în premieră toată noaptea. Deci multe necunoscute.

El a vrut să meargă, dar nu prea își imagina cu ce se mâncă 7 zile departe de casă. E important ca și copilul să consimtă pentru asta, chiar dacă nu știe tot ce urmează și cum va trăi asta.

Acum vă povestesc cu ce s-a ales în viața lui în urma acestei experiențe.

Era prima dată plecat de acasă doar cu străinii.

Era prima dată când își purta singur de grijă cu hainele, spălatul, gestionarea timpului foarte exactă, mediu nou, oameni noi. Și prima dată fără vocea mamei în ceafă.

  • În acest context, copilul meu a învățat să fie autonom în propria viață.
  • A observat că toate acțiunile lui au consecințe imediate (lăsat haine aruncate, neordine, neîmbrăcat corespunzător, nemâncat la ora stabilită, grija apei de peste zi, igiena personală).
  • A observat  alte modele de comportament decât în familie
  • Integrarea în grup a fost esențială, a mers de la sine
  • Dormitul singur în pat, o experiență pe care acasă nu a avut-o. A văzut că se poate și altfel.
  • Trăirea emoțiilor de toate felurile în mediu necunoscut, dorul de casă, de cei dragi… îl mai arăta seara la telefon cu diverse motive să nu mai stea, cu toate că peste zi râdea în toate pozele. Era un fel de șantaj emoțional.
  • Provocările sarcinilor de peste zi, a învățat să comunice și să ceară ajutor de la ceilalți

Cu alte cuvinte, a venit un altfel de copil acasă, mai matur, mai responsabil, mai conștient de sine și mai apreciativ la adresa celorlalți.

Pentru următoarea tabără nici nu a mai fost vorba dacă vrea sau nu 🙂

Taberele în natură au particularitățile lor, atât cele de vară cât și cele de iarnă.

Pe lângă multe alte necunoscute, se adaugă un alt factor: mediul exterior – pădurea. Noroi, ploaie, praf, ninsoare, frig, haine mai groase.
Apoi apare efortul fizic, uneori peste limita suportabilității proprii când e nevoie doar de voință, că de putut se poate.
În plus, sunt mândri că s-au descurcat singuri fără părinți! Asta e de fapt cea mai mare realizare a lor, încrederea în forțele proprii departe de casă.

Toate astea sunt experiențe personale pentru cunoașterea de sine. Cu cât îi expunem la mai multe și diverse experiențe, cu atât copii capătă mai multă cunoaștere de sine, devin mai încrezători, mai puternici în forțele proprii.

Noi ca părinți ne dorim să avem copii descurcăreți, curajoși, încrezători, comunicativi, sociali, etc.

Prin intermediul taberelor, cred că facem un mare pas înainte în evoluția lor personală.

Personal mă simt chemată să contribui la această dezvoltare a copiilor și de aceea organizez taberele de vară și de iarnă pentru ei.

Vă doresc să alegeți oamenii care vă inspiră pentru tabere!