Chiar se intamplă…schiez!

În acest post veţi citi povestea pe schiuri a Danielei, scrisă de ea.

Lectură plăcută!

„In ultimul timp am tot citit despre ceea ce inseamna acest sport, despre primele lectii, despre ceea ce trebuie si cum trebuie sa faci, despre cum au invatat altii sa schieze. Totul mi se parea atat de greu, mi se parea ca nu o sa pot invata niciodata, ca nu este pentru mine. Insa, acum am ajuns sa impartasesc si eu altora despre experienta personala, despre evolutia mea pe schiuri.

Primul contact cu acest sport l-am avut acum un an, cand, la insistentele unor amici, m-am urcat pe schiuri si am alunecat (cand spun alunecat exact asa a fost) pe partia de baby ski Cazacu din Azuga, dupa care am luat o cazatura zdravana, jurand ca nu voi mai face asta niciodata.

Prietenul meu, Dani, a reusit totusi sa ma convinga ca merita sa mai incerc, dar de data asta sub supravegherea unui monitor. Asadar, el a cautat pe internet, a gasit site-ul Feliciei – monitor de schi, a luat legatura cu ea si au stabilit o prima intalnire la Busteni, pe partia Kalinderu.

Zis si facut! In data de 8 ianuarie 2011, ora 10:00, ne-am prezentat la curs, cu mari emotii, dar in acelasi timp cu o mare dorinta de a invata si de a-mi depasi limitele. Mai intai am mers, impreuna cu Felicia si ceilalti doi colegi “de suferinta” Emilian si Fabian, pentru a ne inchiria echipamentele (clapari, schiuri, bete), dupa care am mers la baza partiei unde ne-am petrecut cele 4 ore stabilite pentru prima zi. Felicia ne-a explicat tot, incepand cu cele mai mici detalii/elemente: caratul schiurilor, incaltatul claparilor, tinutul betelor, cum se face incalzirea, cum se sta pe schiuri, cum se urca panta cu schiurile paralele lasandu-ti greutatea de pe un picior pe altul, cum sa ne intoarcem in “raza soarelui”. Nu imi aduc aminte ca eu sa fi scos vreun cuvant, pentru ca eram foarte concentrata la ceea ce ni se explica, eram absorbita total de ceea ce se intampla acolo. Apoi am invatat sa alunecam usor si sa ne oprim in plug. Parca incepusem sa imi revin, mi se citea deja zambetul pe fata pentru ca deja ma obisnuisem cu schiurile in picioare si mai ales acum…..stiam sa ma opresc….

Dupa o scurta pauza in care ne-am incalzit cu un ceai fierbinte, am invatat sa facem viraje din plug si odata cu ele a inceput si partea amuzanta pentru ca au venit si primele cazaturi. Astfel am avut ocazia sa aflam ca trebuie sa stim sa cadem in siguranta si sa ne ridicam singuri. Apoi am inceput sa urcam putin mai sus pe partie, cu multa grija si concentrare, am invatat sa plecam din plug pe o panta mai abrupta, sa facem viraje mai stranse si nu in ultimul rand sa ne controlam viteza care acum era mai mare. Parca si acum o aud pe Felicia cand ne tot repeta faptul ca nu o intereseaza sa coboram in viteza, ci vroia sa ne vada siguri pe noi, stapani pe picioarele noastre si fara frica de panta. Atata timp cat aveam o pozitie corecta si faceam ceea ce ea ne spunea, nu aveam ce sa patim, succesul era garantat.

A doua zi, in alte 4 ore am tot urcat si am urcat si am urcat si am repetat ceea ce invatasem pana atunci, cu multa perseverenta.

Dupa o saptamana agitata la oras, am decis sa ne intalnim iar pe partie pentru inca 4 ore, de data aceasta cu ceva bagaje de cunostinte. In primele 10 minute am crezut ca am uitat tot, iar imi batea inima ca la iepure si iar a trebuit sa depun ceva mai mult efort de concentrare. Insa m-am incalzit imediat si m-am apucat iar de urcat si urcat si urcat si iar urcat, pentru ca de coborat era mai usor acum.

Mi-a placut foarte mult in acea zi pentru ca am exersat sus pe platou, care mi se pare ideal pentru incepatori, pentru ca este lung, lat si lin. A fost superb, inca se mai vedeau urmele de la ratrac, iar noi am putut schia in voie, de data asta cu ceva mai multa viteza si siguranta. De asemenea am invatat sa alunecam oblic pe panta fara sa ne speriem. Pentru ca obosisem de atata urcat si pentru ca Felicia a considerat ca suntem pregatiti sa urcam cu telescaunul, pe finalul orelor de curs, ea a decis sa facem o prima coborare a partiei in intregime. Dupa multa oboseala, concentare, cazaturi care mai de care mai acrobatice (iar aici Emilian era campion), dupa ploaie (pentru ca din pacate pentru schiorii profesionisti vremea nu a tinut cu ei, ci cu noi, incepatorii, fiind partia mai libera), dar cu multa vointa si rabdare, am reusit sa coboram partia Kalinderu. Felicia a incercat sa ne incurajeze tot timpul, a stat cu toti trei la fiecare pas, la fiecare viraj, pe rand, unul cate unul, ne-a corectat, ne-a ambitionat, ne-a dat putere si curaj.

Dupa parerea mea abia acum incepusem sa simt ceea ce inseamna sa schiez, sa cobor o partie. Abia acum constientizasem cat este de frumos, ce satisfactie poti sa ai si cat mai aveam de invatat de aici incolo.

Am stabilit si o a 3-a intalnire, de data asta un curs pentru cei de nivel mediu. Nu stiu cum am ajuns aici, dar ……am ajuns…

Acum deja ne cunosteam toti foarte bine, eram mai siguri pe noi, cunosteam si partia, stiam cum este si cu telescaunul, mai ales cu coborarea din el (pentru ca prima data am avut ceva incidente si eu si Emilian). Totul a decurs foarte bine, am facut ceva coborari (cred ca vreo 6 in total) si cazaturi au fost mult mai putine, cred ca maxim de 2 ori la fiecare coborare, si asta pentru ca din pacate era cam aglomerat, ne cam speriam de altii care erau incepatori si ne fereau mai greu.

Din pacate weekend-ul urmator nu ne-am mai intalnit, insa eu nu am putut rezista si am mers din nou pe partie. Am facut inca 6 coborari si nu am mai cazut deloc. Mi-a parut rau ca Felicia nu mai era langa mine sa vada ca am reusit, sa vada rodul muncii ei.

O sa vreau sa invat mai mult si mai bine pentru ca mai sunt o gramada de invatat (semicristiane, cristiane etc.), usor, usor, trebuie sa invat sa “uit” plugul, sa nu mai virez din plug, trebuie sa exersez mult, sa ma perfectionez. Insa mi-am dat seama ca lucrul asta nu l-as putea face fara sa stiu elementele tehnice de baza, pe care le folosesc de fiecare data.

Nu este de ajuns sa te urci pe niste schiuri si sa iti dai drumul la vale, ci trebuie sa inveti sa cobori in siguranta atat pentru tine cat si fata de cei din jurul tau. Trebuie sa iti gasesti echilibrul si sa inveti sa schiezi tehnic.

Nu as fi avut incredere in mine niciodata daca nu faceam cursurile acestea. Nu as fi avut curaj si nu as fi stiut cum pot sa controlez eu schiurile, nu ele pe mine. Trebuie invatat corect inca de la inceput.

Ii multumesc Feliciei care a avut atata rabdare cu noi si care ne-a invatat pas cu pas ceea ce trebuie sa facem. Meritul este si al ei, iar satisfactia pe care o avem cand coboram partia cred ca o simte si ea si o traieste alaturi de noi. Este munca ei acolo si vointa noastra si nu au fost in zadar. Nici nu avea cum, cand faci ceea ce iti place……uite ce iese…si chiar se intampla…schiez! J Pentru mine este o mare realizare!”

Şi un filmuleţ cu primele viraje legate!

[hana-flv-player
video=”http://www.felicitydtp.ro/wp-content/uploads/2011/04/toti4.flv”
width=”550″
height=”450″
clickurl=””
player=”2″
autoplay=”false”
loop=”false”
autorewind=”true”
splashimage=””
/]