Weekend pe schiuri 8-9 ianuarie 2011

În acest weekend şi-au anunţat prezenţa la cursurile de schi Fabian, Daniela şi Emilian.

Ne regăsim pe pârtie la ora 10 şi facem încălzirea.

Este neobişnuit de cald, dar zăpadă mai este din belşug pe pârtie.

Fabian este la al doilea weekend pe schiuri. Ceilalţi pentru prima dată.

Primele ore mergem paralel, Fabian cu exerciţiile lui, ceilalţi cu ale lor.

Într-un final ajung toţi să exerseze virajele în plug, derapajele controlate cu schiurile paralele.

Schimbăm înclinaţia pantei ca să evoluăm cu exerciţiul.

Uşor, dar sigur fiecare înepe să prindă mişcările şi să fie mai sigur pe el.

Moment de concentrare maximă!

Duminică pe la prânz a început o ploaie de vară, care din fericire nu a durat mult.

Cu toate acestea, zăpada s-a menţinut bine, putându-ne desfăşura activitatea.

A fost un weekend reuşit, chiar dacă a fost cald. Zăpada a fost apoasă şi a fost numai bine pentru noi, căci nu permitea să alunece schiurile fără control.

Un lucru suprinzător: am văzut schiori care urcau pe piei de focă. Şi acum şi weekendul trecut. Bravos! Data viitoare îi pozez!

Notă: Unele poze din jurnal sunt realizate de Daniel.

Vacanţa de iarnă pe schiuri – februarie 2010

Aici găsiți oferta de cursuri de schi pentru 2018!

 

Perioada 1-5 februarie 2010 mi-am luat concediu şi am plecat împreună cu Vasi spre Buşteni-Kalinderu, pentru a da lecţii de schi copiilor şi nu numai.
Primii cursanţi au fost Bianca şi Cătălin, doi fraţi foarte simpatici de 11, respectiv 12 ani cu care am lucrat în fiecare zi 4 h, de luni până vineri.

BIANCA

CĂTĂLIN

Au lucrat amândoi foarte intens, cu multă ambiţie şi dăruire. Joi dimineaţă am urcat cu telescaunul şi am încercat să facem primele viraje pe pârtia adevărată. Cătălin a mers fără probleme, Bianca avea un pic frică la început… la a doua coborâre a fost mult mai bine şi a făcut progrese enorme în ceea ce priveşte FRICA.

A mai şi căzut… chiar acrobatic 🙂

BRAVO BIANCA şi CĂTĂLIN!

Mi-a făcut mare plăcere să lucrez cu voi… şi vă mai aştept la cursuri de perfecţionare!

Între timp am mai lucrat cu alţi copii, cel mai mic avea 3 ani şi cel mai mare în jur de 45 de ani.

Vi-l prezint pe Tudor, copilaşul de 3 ani care stătea pe picioarele lui la coborâre!

Ea este Mălina, 8 ani… care mi-a spus indignată că unii colegi îi spun „Măslina”!! 🙂 Cu Mălina am lucrat puţin, vreo 4h, dar a fost foarte interesant. A învăţat plugul!

Ea este Ruxandra, 7 ani, clasa a II-a!!! Ea avea o vorbă: „Ce amuzant este să înveţi să schiezi!” şi încă una tot de la ea: „D-na Felicia, este ceva în neregulă!”

Cu Ruxandra am avut noroc să urc de câteva ori pe pârtia nouă amenajată pentru începători!
Asta este o privire din deal!

Cu ea am lucrat mai multe zile, câte două ore pe zi… S-a descurcat excelent, făcea virajele după beţe fără probleme!

Ruxandra ne revedem la anul pe pârtie :))))

Am lucrat cu mulţi alţi copii, dar din păcate nu am apucat să fac poze!
Le mulţumesc tuturor pentru încredere şi pentru colaborare!

Sper să ne revedem în curând!!!

Jurnal de curs 30-31 ianuarie şi 6-7 februarie 2010

Weekendul 30-31 ianuarie l-am avut ocupat cu 6 cursanţi, toţi din Bucureşti, care se aflau pentru primele dăţi pe schiuri.
Am ales staţiunea Buşteni, pârtia Kalinderu pentru 7 h de curs!

Să vă prezint cursanţii:

ELENA

IULIAN

MARIUS

SÂNZIANA

RALUCA

Şi CRISTINA pe care din păcate nu o am în poze! Sper să ma ierte… de data asta 🙂

Nu are rost să prezint în ce a constat cursul şi care au fost etapele învăţării (ăsta fiind un secret profesiona).
Aş vrea doar să trag nişte concluzii.

A fost foarte interesant să lucrez cu toţi, să identific la fiecare particularităţile şi mişcările înnăscute pentru a aduce îmbunătăţiri.
Am lucrat foarte mult la capitolul încredere, siguranţă, poziţia de bază, controlul vitezei, oprire, derapaj.
M-a impresionat dorinţa fermă de a învăţa, de a efectua corect exerciţiile, de a înţelege mecanismele logic şi practic; dorinţa de a depăşi limitele.

Faptul că am lucrat progresiv, le-a redat încrederea în forţele proprii şi curajul de a duce la capăt învăţatul, măcar până la virajele paralele.
Drept dovadă, Elena şi Sânziana au venit şi în weekendul următor, 6-7 februarie, pentru a continua lucrul. Lor li s-a alătura Cristina S. cu care am făcut o oră individuală, pentru a le prinde din urmă pe celelalte. Din fericire Cristina a fost foarte operativă şi am lucrat împreună cu toate trei, următoarele ore. Am mai exersat la baza pârtiei unele elemente necesare unei coborâri în siguranţă.

În cosecinţă, sâmbătă după-amiază am urcat cu telescaunul. Prima coborâre a durat vreo oră şi ceva, timp în care am încercat să exemplific şi să corectez mişcările mai puţin reuşite. Frica încercam să o lăsăm în pădure şi să ne concentrăm pe ceea ce aveam de făcut! De multe ori ne-a reuşit, alte ori mai puţin… cu ocazia asta fetele au învăţat să şi cadă, să se ridice… şi cel mai important, SĂ CONTROLEZE SCHIUL.

Duminică dimineaţă, fiind mai liberă pârtia, la ora 9 am fost primele în vârf şi am făcut primele viraje pe urmele ratracului.
Acum a fost mult mai bine, mai multă relaxare, mai mult control şi mai multă siguranţă. Am reuşit să facem 7 coborâri chiar bunicele din punct de vedere tehnic. Au gustat un pic şi din virajul paralel pe care îl vom exersa în weekendul ce urmează, la Sinaia.

Mulţumesc fetele pentru participare şi colaborare… abia aştept weekendul ce vine, când ni se vor alătura şi Cristina I., Marius, familia Stănescu.
Voi face două grupe, căci voi aţi progresat foarte mult şi sper ca pe viitor, să reuşim să facem o şerpuire frumoasă pe toată pârtia 🙂

Feedback-urile participanţilor le găsiţi aici.

Jurnal de curs 24 ianuarie 2010, Kalinderu

Aici găsiți oferta de cursuri de schi pentru 2018!

Duminică, 24 ianuarie, am organizat în colaborare cu Asociaţia Montană Carpaţi (fiind membră a acestei organizaţii), un CURS DE SCHI, gratuit, destinat membrilor sitului Carpati.org.

Scopul acestei organizări a fost acela de promovare a acestui sport, de iniţire şi încurajare a tinerilor pentru SCHI.

S-au adunat 11 persoane, cu vârste cuprinse între 20-35 de ani, toţi fiind colegi de site sau colegi de ture montane.

Locul întâlnirii a fost la Buşteni, pe pârtia Kalinderu, care se află la poalele Muntelui Caraiman.

Se anunţa un weekend foarte geros şi chiar mă gândem dacă o să mai vină lumea pe asemenea vreme. Din fericire nu s-a speriat nimeni, şi la ora 12,00 eram toţi adunaţi, nerăbdători să începem primele instructaje.

Am făcut cunoştinţă şi am explicat cum se alege bocancul, schiul şi beţele.

Vorbisem cu Dl Marciu, cu câteva zile înainte, pentru a fi pregătiţi cu echipamentele de schi (clăpari, schiuri, beţe) pentru 10 cursanţi.

Au fost la înălţime, în 15 minute eram toţi echipaţi, gata de aventură!

Primele cuvinte…

Definiţia schiului: este un sport care dezvoltă echilibrul în alunecare!!!!

Asta este cel mai important de ştiut şi de conştientizat!

De ce?

Alunecarea nu este un lucru natural pentru noi de aceea avem nevoie de a învăţa cum să ne păstrăm echilibrul. Tendinţa noastră este să ne lăsăm pe spate în momentul alunecării.

Am început cu încălzirea! Lucru care l-am văzut foarte rar la schiori! Este o mare greşeală să nu se facă un pic de strech înainte de orice coborâre, sau alte elemente tehnice!

Acest aspect l-am întreprins de la antrenamentele de atletism, fiecare antrenament trebuia început cu o încălzire!

De ce?

În primul rând pentru a evita accidentările, întinderile musculare, febra musculară.

Întoarcerea în „razele soarelui” a început să dea tonul mişcării şi al conştietizării schiului în picioare!

Un element foarte important pe care l-am prezentat a fost poziţia de bază în schi (poziţia maimuţei) şi lăsarea pe limba bocancului.

Am făcut mai multe exerciţii care să implice poziţia de bază, printre care şi alunecarea în contrapantă, menţinând această poziţie.

Apoi am trecut la „FLEXIE” şi „EXTENSIE” de pe loc şi din alunecare!

Am fost surprinsă că fieacare cursant era foarte atent la ce explicam şi se străduia să facă cât mai corect exerciţiul. În acelaşi timp am încercat să lucrez cu fieacare în parte, pentru a corecta punctual mişcările (fiecare avea plusurile şi minusurile lui, de aceea era importantă atenţia diferenţiată din partea mea).

Când am costatat că elevii au înţeles, am trecut la următorul element, care urma PROGRESIA în exerciţii şi anume PLUGUL!

Plugul este un element tehnic care ne ajută să controlăm viteza de deplasare şi oprirea.

Majoritatea aveau tendinţa de a apropia genunchii în momentul efectuării plugului. Lucru pe care am dorit din start să îl combatem, căci este total greşit. Unii au reuşit, alţii mai au de lucrat la acest aspect!

Apoi am încercat să explic oprirea în plug la un punct fix. Cursanţii au reuşit cu brio să se oprească în dreptul băţului.

Cam astea au fost elementele pe care am reuşit să le învăţăm în 3 h de curs, fără pauză!!!

Dar, ATENŢIE, asta nu înseamnă că deja stăpânim tehnica schiului. Nici pe departe!

Aceste elemente dacă reprezintă 5% din complexitatea acestui sport!

După părerea mea, unei persoane care prinde cât de cât repejor, îi trebuiesc cel puţin 25 h ca să poată coborî o pârtie medie, fără prea mari dificultăţi.

Pentru a ajunge la virajele paralele, punctare etc… îi mai trebuiesc încă pe atâta!!!

Concluzii:

Pentru mine a fost foarte interesat să lucrez cu 11 persoane. Mesajul meu a fost receptat foarte bine, a fost înţeles şi implicit, a dat roade!

Cu alte cuvinte numărul persoanelor nu m-a împiedicat să îmi desfăşor lecţia aşa cum mi-am propus, m-am ocupat de fiecare elev în parte şi cred că a fost eficient pentru fiecare dintre ei.

Profesorii la curs ne spuneau că în primele 10 h, cursantul nu are voie să cadă. Aşa s-a şi întâmplat. Exerciţiile pe care le-am transmis nu implicau căderea. Înveţi căderea după ce execuţi virajele din plug.

Mulţumesc tuturor pentru participare şi sper să nu vă opriţi aici cu învăţatul!

Ne revedem pe pârtie!

Feedback-urile participanţilor le găsiţi aici.

Chiar se intamplă…schiez!

În acest post veţi citi povestea pe schiuri a Danielei, scrisă de ea.

Lectură plăcută!

„In ultimul timp am tot citit despre ceea ce inseamna acest sport, despre primele lectii, despre ceea ce trebuie si cum trebuie sa faci, despre cum au invatat altii sa schieze. Totul mi se parea atat de greu, mi se parea ca nu o sa pot invata niciodata, ca nu este pentru mine. Insa, acum am ajuns sa impartasesc si eu altora despre experienta personala, despre evolutia mea pe schiuri.

Primul contact cu acest sport l-am avut acum un an, cand, la insistentele unor amici, m-am urcat pe schiuri si am alunecat (cand spun alunecat exact asa a fost) pe partia de baby ski Cazacu din Azuga, dupa care am luat o cazatura zdravana, jurand ca nu voi mai face asta niciodata.

Prietenul meu, Dani, a reusit totusi sa ma convinga ca merita sa mai incerc, dar de data asta sub supravegherea unui monitor. Asadar, el a cautat pe internet, a gasit site-ul Feliciei – monitor de schi, a luat legatura cu ea si au stabilit o prima intalnire la Busteni, pe partia Kalinderu.

Zis si facut! In data de 8 ianuarie 2011, ora 10:00, ne-am prezentat la curs, cu mari emotii, dar in acelasi timp cu o mare dorinta de a invata si de a-mi depasi limitele. Mai intai am mers, impreuna cu Felicia si ceilalti doi colegi “de suferinta” Emilian si Fabian, pentru a ne inchiria echipamentele (clapari, schiuri, bete), dupa care am mers la baza partiei unde ne-am petrecut cele 4 ore stabilite pentru prima zi. Felicia ne-a explicat tot, incepand cu cele mai mici detalii/elemente: caratul schiurilor, incaltatul claparilor, tinutul betelor, cum se face incalzirea, cum se sta pe schiuri, cum se urca panta cu schiurile paralele lasandu-ti greutatea de pe un picior pe altul, cum sa ne intoarcem in “raza soarelui”. Nu imi aduc aminte ca eu sa fi scos vreun cuvant, pentru ca eram foarte concentrata la ceea ce ni se explica, eram absorbita total de ceea ce se intampla acolo. Apoi am invatat sa alunecam usor si sa ne oprim in plug. Parca incepusem sa imi revin, mi se citea deja zambetul pe fata pentru ca deja ma obisnuisem cu schiurile in picioare si mai ales acum…..stiam sa ma opresc….

Dupa o scurta pauza in care ne-am incalzit cu un ceai fierbinte, am invatat sa facem viraje din plug si odata cu ele a inceput si partea amuzanta pentru ca au venit si primele cazaturi. Astfel am avut ocazia sa aflam ca trebuie sa stim sa cadem in siguranta si sa ne ridicam singuri. Apoi am inceput sa urcam putin mai sus pe partie, cu multa grija si concentrare, am invatat sa plecam din plug pe o panta mai abrupta, sa facem viraje mai stranse si nu in ultimul rand sa ne controlam viteza care acum era mai mare. Parca si acum o aud pe Felicia cand ne tot repeta faptul ca nu o intereseaza sa coboram in viteza, ci vroia sa ne vada siguri pe noi, stapani pe picioarele noastre si fara frica de panta. Atata timp cat aveam o pozitie corecta si faceam ceea ce ea ne spunea, nu aveam ce sa patim, succesul era garantat.

A doua zi, in alte 4 ore am tot urcat si am urcat si am urcat si am repetat ceea ce invatasem pana atunci, cu multa perseverenta.

Dupa o saptamana agitata la oras, am decis sa ne intalnim iar pe partie pentru inca 4 ore, de data aceasta cu ceva bagaje de cunostinte. In primele 10 minute am crezut ca am uitat tot, iar imi batea inima ca la iepure si iar a trebuit sa depun ceva mai mult efort de concentrare. Insa m-am incalzit imediat si m-am apucat iar de urcat si urcat si urcat si iar urcat, pentru ca de coborat era mai usor acum.

Mi-a placut foarte mult in acea zi pentru ca am exersat sus pe platou, care mi se pare ideal pentru incepatori, pentru ca este lung, lat si lin. A fost superb, inca se mai vedeau urmele de la ratrac, iar noi am putut schia in voie, de data asta cu ceva mai multa viteza si siguranta. De asemenea am invatat sa alunecam oblic pe panta fara sa ne speriem. Pentru ca obosisem de atata urcat si pentru ca Felicia a considerat ca suntem pregatiti sa urcam cu telescaunul, pe finalul orelor de curs, ea a decis sa facem o prima coborare a partiei in intregime. Dupa multa oboseala, concentare, cazaturi care mai de care mai acrobatice (iar aici Emilian era campion), dupa ploaie (pentru ca din pacate pentru schiorii profesionisti vremea nu a tinut cu ei, ci cu noi, incepatorii, fiind partia mai libera), dar cu multa vointa si rabdare, am reusit sa coboram partia Kalinderu. Felicia a incercat sa ne incurajeze tot timpul, a stat cu toti trei la fiecare pas, la fiecare viraj, pe rand, unul cate unul, ne-a corectat, ne-a ambitionat, ne-a dat putere si curaj.

Dupa parerea mea abia acum incepusem sa simt ceea ce inseamna sa schiez, sa cobor o partie. Abia acum constientizasem cat este de frumos, ce satisfactie poti sa ai si cat mai aveam de invatat de aici incolo.

Am stabilit si o a 3-a intalnire, de data asta un curs pentru cei de nivel mediu. Nu stiu cum am ajuns aici, dar ……am ajuns…

Acum deja ne cunosteam toti foarte bine, eram mai siguri pe noi, cunosteam si partia, stiam cum este si cu telescaunul, mai ales cu coborarea din el (pentru ca prima data am avut ceva incidente si eu si Emilian). Totul a decurs foarte bine, am facut ceva coborari (cred ca vreo 6 in total) si cazaturi au fost mult mai putine, cred ca maxim de 2 ori la fiecare coborare, si asta pentru ca din pacate era cam aglomerat, ne cam speriam de altii care erau incepatori si ne fereau mai greu.

Din pacate weekend-ul urmator nu ne-am mai intalnit, insa eu nu am putut rezista si am mers din nou pe partie. Am facut inca 6 coborari si nu am mai cazut deloc. Mi-a parut rau ca Felicia nu mai era langa mine sa vada ca am reusit, sa vada rodul muncii ei.

O sa vreau sa invat mai mult si mai bine pentru ca mai sunt o gramada de invatat (semicristiane, cristiane etc.), usor, usor, trebuie sa invat sa “uit” plugul, sa nu mai virez din plug, trebuie sa exersez mult, sa ma perfectionez. Insa mi-am dat seama ca lucrul asta nu l-as putea face fara sa stiu elementele tehnice de baza, pe care le folosesc de fiecare data.

Nu este de ajuns sa te urci pe niste schiuri si sa iti dai drumul la vale, ci trebuie sa inveti sa cobori in siguranta atat pentru tine cat si fata de cei din jurul tau. Trebuie sa iti gasesti echilibrul si sa inveti sa schiezi tehnic.

Nu as fi avut incredere in mine niciodata daca nu faceam cursurile acestea. Nu as fi avut curaj si nu as fi stiut cum pot sa controlez eu schiurile, nu ele pe mine. Trebuie invatat corect inca de la inceput.

Ii multumesc Feliciei care a avut atata rabdare cu noi si care ne-a invatat pas cu pas ceea ce trebuie sa facem. Meritul este si al ei, iar satisfactia pe care o avem cand coboram partia cred ca o simte si ea si o traieste alaturi de noi. Este munca ei acolo si vointa noastra si nu au fost in zadar. Nici nu avea cum, cand faci ceea ce iti place……uite ce iese…si chiar se intampla…schiez! J Pentru mine este o mare realizare!”

Şi un filmuleţ cu primele viraje legate!

[hana-flv-player
video=”https://www.felicitydtp.ro/wp-content/uploads/2011/04/toti4.flv”
width=”550″
height=”450″
clickurl=””
player=”2″
autoplay=”false”
loop=”false”
autorewind=”true”
splashimage=””
/]

În vacanță pe schiuri 2013

Perioada 8-12 ianuarie 2013 a fost cea mai intensă de până acum (pe schiuri).

Au venit la cursuri o grupă de medii și o grupă de începători.

Istoric:

În 2011 Familia Zbircea a venit la cursuri de inițiere în schi.

În 2012 au petrecut 5 zile pe schiuri singuri într-o stațiune de schi.

În 2013 au venit la cursuri de perfecționare a tehnicii în schi.

Familia Herciu în 2012 au venit la cursuri de schi de inițiere.

In 2013 au venit la grupa de medii. Și Georgiana a făcut față cu brio, ea făcând mult mai puține ore de schi decât ceilalți.

La grupa de începători au fost 2 fetițe drăguțe foc, Clara și Andreea de  7 ani.

Dan a venit cu scopul să învețe să coboare pentru a practica schiul de tură.

Preț de o săptămână ne-am distrat pe cinste și cursanții medii au înțeles cam cu ce se mâncă schiul și ce fain e când scapi de teamă.
Găsiți părerile lor în pagina de feedback.