Decalogul schiorului – Altfel!

Luca, este copilul meu şi are 7 ani acum.

Mie îmi place schiul, mi se pare cel mai fain sport. Şi alte sporturi îmi plac, dar iarna ador schiul.
Dar ador şi ideea de a-i învăţa pe alţii să schieze!

Trecând peste plăcerea mea de a schia, vreau să  dau mai departe un mod sănătos de a petrece timpul liber.

Şi totuşi de ce vreau ca Luca să înveţe să schieze?

1. E sănătos pentru organismul lui să stea la aer curat – IMUNITATE

2. Exerciţiu fizic – CORP SĂNĂTOS ŞI PUTERNIC

3. E un sport al echilibrului în alunecare; deci îi dezvoltă capacitatea de siguranţă, încrederea în el şi în propriile picioare – ÎNCREDERE ŞI SIGUNRANŢĂ

4. Îl învaţă să ia decizii rapide şi corecte pentru protejarea vieţii lui şi a celorlalţi – HOTĂRÂRE

5. Va avea o pasiune comună – PRIETENI

6. Respectă nişte reguli de utilizare a echipamentului, a domeniului schiabil – RESPECT

7. Îl face mai curajos şi mai responsabil, după fiecare oră de curs – CURAJ

8. Aşteptă la telescaun – BUN SIMŢ

9. Învaţă să aibă grijă de ceilalţi pe pârtie – ALTRUISM

10. Pentru reuşita învăţării e potrivit să muncească – PERSEVERENŢĂ

Bineînţeles că aceleaşi lucruri sunt valabile şi la adulţi… doar că ei aceste calităţi le perfecţionează.

Dacă doriţi să compeltaţi lista, vă rog să o faceţi printr-un comentariu.

Mulţumesc şi îmi doresc să văd din ce în ce mai mulţi schiori responsabili pe pârtie!

 

Cine ma va invata sa schiez? Cum voi invata sa schiez?

E o intrebare la care au raspuns obiectiv doar cei care au experimentat acest lucru.

Prima mea experienta cu schiul a fost vesela. Cu prieteni…

Cu niste prieteni am plecat la Predeal, in timpul facultatii.

Initial eu eram cu sania si un prieten cu schiurile.
El spunea ca stie sa schieze.

Dupa o zi de sanius, i-am cerut echipamentul sa probez si eu cum sta treaba cu schiul.

Am apucat sa ma incalt cu claparii de pe sanie, dar cum sa fac cu schiurile?

Pai hai ca te invat eu, zice prietenul.

Plugul l-am invatat repede… si cu asta s-a terminat prima lectie.

In alt week, hai la schi!
De data asta am inchiriat si eu echipament ca tare mi-a mai placut senzatia!

Si uite asa, tot la Predeal urcam cu schiurile in spate o bucata de panta si ma dadeam la vale in plug.
Nu va imaginati ce fericire pe capul meu ca ma tin pe picioare!

In alt week mergem tot la Poiana.
Prietenii… pai stii plugul… hai de sus!
Vai ce frumos se vedea Craiul de pe Postavaru!
Zapada mare si multa lume! O zi de vis pentru schiori!

Eu m-am pus pe schiuri in pozitia plug. Dar cand e panta mai mare si drumul ingust, cum se coboara de la telecabina… am coborat panta aia cu dintii stransi dar simteam ca nu controlez schiul.
M-am sufocat de frica 🙂

Prietenii… asa asa… hai ca te prindem la urmatoarea coborare! Noi mergem inainte.

Si am ramas singura cu schiurile mele.

Evident ca habar nu aveam pe unde sa cobora, care e partia mai usoara (pe vremea aia nu existau balize prea multe).
Si care credeti ca a fost urmarea? Cum am coborat?

M-am enervat ca oricum obosisem de atata plug si mi-am luat schiurile in spinare. Si asa am coborat pana jos… De amici nici urma toata ziua!

Am coborat pe jos toti aia 4 km de  drum rosu de dimineata pana la ora 16.

Norocul meu stiti care a fost? Imi achizitionasem dslr-ul si m-am jucat cu brazii impodobiti  toata ziua 🙂 Deci nu m-am plictisit!

Si mi-am propus: Pana aici! Nu mai vreau schi!
Pe atunci nici prin cap nu imi trecea ca exista instructori de schi.

Urmatorul an… hai la schi, hai ca o sa fie mai bine!
La Predeal, portiunile mai abrupte le coboram pe jos… si nu va imaginati ce veselie e sa cobori pe gheata, sa traversezi partia pe jos printre schiori. Mai periculos e asa decat pe schiuri!

Stres maxim si asa!

Urmatoarea data a fost castigatoare Sinaia, in Valea Dorului. Aici ma tineam mai bine pe picioare.
Dar jale mare a  fost cand un prieten mi-a luat betele… ca sa merg si fara bete! Frate… scandal mare a fost! Eu ma tin in bete, doar cu ele pot sta in picioare!!!! Suparare mare!

A fost acceptabil aici.

Urmatorul an am dat de un prieten care stia mai bine sa schieze, de fapt sa explice.
Si am progresat mai mult.

Dar intre timp am aflat ca exista instructori de schi! Si cat chin pana acum!

Cand m-a luat instructorul eram varza, va dati seama, chiar daca stateam pe schiuri de 3 ani.

Luat de la zero…. dezvatat ticuri si mecanisme automate deja formate. Trebuia sa le uit si sa invat corect. Cata munca pentru ce?
Si dai si exerseaza si incearca… si brate si bete si de toate!

Munca asidua 2 ani la rand cu instructor! Si multe weekend-uri!

Si mi-a placut atat de tare! Si cu fiecare week era mai fain si mai fain!

Si ce simplu era daca invatam de la inceput cu instructor! Dar na… probabil ca nu ma faceam instructor de schi daca nu aveam asemenea experienta!

Povestesc asta nu ca sunt acum instructor… asta a fost experienta mea.

Voi cum ati invatat? Sau cum invatati sa schiati?

Va recomand un articol foarte interesant cu istoria schiului si mai ales sa vedeti cum a invatat Regele sa schieze!

ps. Acum cand lucrezi cu unii cursanti ii mai vad pe unii care fac tot felul de acrobatii pe schiuri, asa de capul lor. Pun pariu ca nu se gandeste nimeni la consecintele osoase. Eu am avut noroc! Poate o sa aiba si ei! 🙂


Învăț să schiez de la un an

Luca este copilul meu si acum are 6 ani fara 2 luni. El invata sa schieze de la un an si 2 luni.

Banuiesc ca s-a simtit bine in burtica mea cand eu schiam… ca de cand l-am pus pe schiuri nu mai uita!
Acum cand a nins in Bucuresti, intreba de schiuri 🙂

Primul an nici nu mergea bine in picioare, dar pe schiuri statea tantos 🙂

Il trageam usurel tinandu-se de bat, legate schiurile intre ele caci se cracana ca o ratusca 🙂

Al doilea an, statea fara probleme cu schiurile paralele, pe panta de 100 m si usor inclinata.

Si tot spunea : Mai vrei!!

Eu nu am fost in stare sa il car sus de cate ori vroia el la vale.

Dar ce m-a impresionat a fost echilibrul lui, parca era fixat in cuie pe schiuri.

Banuiesc ca asa sunt copii de varsta lui pusi pe schiuri.

Am lucrat cu copii de 3 ani pana acum, dar asa mici …. nu. El e primul.

Testul e facut 🙂

Acum sa nu va imaginati ca l-am torturat… nu e cazul.

A fost doar odata pe an la schi, ca mai mult nu am avut timp… eram cu alti copii pe partie eu 🙂

Anul asta va fi ceva special: avem ham special pentru schi si sper sa facem mini coborari impreuna pe banda de la Busteni, speciala pentru incepatori.

Abia asteptam amandoi!

Parintii care inca nu au avut curaj sa puna copii pe schiuri, ii invit sa o faca!

Bucurie mai mare ca aceea de a aluneca, eu zic ca nu exista 🙂

Va asteptam la inscrieri la cursuri de schi!

 

UPDATE:

3 ani

Deocamdata face plugul si virajul la dreapta 🙂

UPDATE: 3 ani si 3 luni

Luca a coborat Kalinderu de 5 ori consecutiv, fara ham.

Deci se tine bine pe picioare, face ambele viraje din plug.

A schiat si la Sinaia in V Soarelui si in Poiana Brasov.

UPDATE: 4 ani

Prima zi de schi a fost in pe 6 decembrie 2015 la Sinaia in V Dorului.

Cu propriile schiuri, aveam emotii ca sunt un pic cam lungi sau ca a uitat de anul trecut.

Se pare ca nu a uitat nimic, eu prevazatoare i-am pus si hamul.

O singura tura am dat cu hamul, apoi i l-am scos si a mers singur cu un control fantastic pe viraje.

Sunt si eu impresionata de el. Si mai ales ii place nespus de mult zapada, alunecarea.

Anul asta va invata urmatorii pasi, virajele paralele, dar asta depinde doar de el.

Un filmulet putea vedea aici

Nu a uitat de anul trecut #schi

Publicată de Farcas Felicia pe Duminică, 6 Decembrie 2015

 

 

Update 5 ani: deja umblă prin pădure și îi place să sară peste orice obstacol 🙂

Eu de el nu mă mai țin :)))

Luca mai are de învățat tehnica carving care în ani se așează!

Cursuri schi, cursuri ski, instructor schi, schi, instructor copii, schi copii, felicitydtp

 

Update: 6 ani: e profesor 🙂
Se ofera sa ii invete si pe altii. La Busteni nu mai schiaza pe partie, o ia doar prin padure si sare hopurile.

Eu nu ma mai tin de el, asta e clar, vedeti aici

Opturile din familie, eu cu Luca am avut privilegiul sa fim filmati 🙂 Multumim Daniel Stanescu! Eu probam schiurile pentru prima data, cam stangaci, tre date legaturile mai pe spate! Am prins o zapada de vis!

Publicată de Farcas Felicia pe Luni, 29 Ianuarie 2018

Despre cursurile de schi alpin

Căderea lină a primilor fulgi de nea trezeşte în noi emoţii speciale.

http://www.skimania.ro/articol-E-oficial-schiatul-ne-face-fericiti-781.html

Puritatea, liniştea şi nemărginirea sunt adunate împreună de acest minunat dar al naturii–zăpada.
Zăpada deschide calea sporturilor de iarnă.
Dintre acestea schiul se detaşează pentru frumuseţea sa aparte.
Alunecarea în viteză, controlul virajelor, ocolirea cu măiestrie a obstacolelor sunt o sursă uriaşă de adrenalină.

Ca orice sport, schiul dezvoltă condiţia fizică, tenacitatea, viteza de reacţie şi rezistenţa la efort.
La schi îţi faci noi prieteni, dintre oamenii apropiaţi de munte, apropiaţi de natură, apropiaţi de sănătate.

Sigur că primii paşi sunt mai dificili. Odată însă învăţate şi asimilate elementele de bază ale schiului ţi se deschide lumea nelimitată a coborârilor pe orice fel de pârtie şi orice fel de zăpadă. Acesta este un efort care poate şi merită a fi făcut de oricine.

După o zi în care am schiat într-o ambianţă naturală splendidă suntem obosiţi fizic dar în acelaşi timp suntem încărcaţi cu energia binefecătoare a naturii şi suntem refăcuţi sufleteşte. Bucuria şi entuziasmul pe care le resimţim sunt de neegalat. Aceasta bucurie vine de la peisajele de vis, vine de la aerul curat de munte, de la faptul că schiatul răspunde dorinţei noastre de a zbura.

Cert este că singurul lucru pe care îl facem după o partidă de schi este să ne gândim cu nerăbdare la cât timp a mai rămas până la următoarea.

Vă aşteptăm să vă bucuraţi de zăpadă şi de prieteni alături de noi!

 

Împreună cu toți membrii familiei la cursurile de schi

Felicitydtp în acest an împlinește 4 ani de activitate (2010-2014).

În acest timp am organizat cursuri de schi numai pentru copii sau numai pentru adulți.

Din 2012 am creat un nou concept Familia pe schiuri organizând o tabără de cursuri de schi pentru toți membrii familiei – Învăț să schiez împreună cu familia.

Acest concept vine dintr-o necesitate și dorință a clienților din motive foarte clare:

– mulți părinți își trimit copiii singuri în taberele de schi și apoi sunt în impas în weekend-urile de iarnă sau în vacanțe: Ce fac cu copilul pentru că doar el știe să schieze și nu îl putem lăsa singur pe pârtie!!!

– este mai ieftin să învățați împreună pentru a vă bucura de vacanțe frumoase

– petreceți vacanțele de iarnă împreună

– legați prietenii frumoase cu celelalte familii

De aceea, vă așteptăm cu mic cu mare la cursurile organizate de noi.

Pentru a vă convinge să aveți curaj, vă invităm să citiți pagina de feedback-uri ale prietenilor noștri care au învățat să schieze cu noi.

https://www.felicitydtp.ro/carte-de-oaspeti/feedbeck-ri-de-la-cursanti/

Felicia Farcas

Animator centre de vacanta

Instructor de schi

Cursuri de schi alpin cu AMC

In 3 weekend-uri din luna martie 2013 am organizat impreuna cu Asociatia Montana Carpati cursuri de schi alpin pentru incepatori.

Au participat 8 persoane dornice de aventuri pe schiuri.

A fost o experienta frumoasa, de fapt pentru mine orice ora de curs este frumoasa, caci imi place sa ma bucur la fiecare pas de reusitele celorlalti.

http://asociatie.carpati.org/activitati/cursuri-de-schi-alpin-pentru-nceptori-2013/81/

http://www.carpati.org/stire/cursuri_de_schi_alpin_pentru_%C3%AEncep%C4%83tori/3617/

Instructor de schi

Felicia Farcas

„Învăț să schiez împreună cu familia!“

De ce acest nume pentru Taberele de schi 2012-2013?

De ce împreună?

Am ales acest nume pentru tabere deoarece mulți părinți își trimit copiii singuri în taberele de schi și apoi sunt în impas în weekendurile de iarnă sau în vacanțe: Ce fac cu copilul pentru că doar el știe să schieze și nu îl putem lăsa singur pe pârtie!!!

Nu vreau să subliniez aici rolul părinților în procesul de învățare a copiilor, rolul lor în deprinderea unor abilități sportive sau rolul pe care îl are schiul în dezvoltarea personală a copilului. Acestea sunt teme care merită dezvoltate în alte articole.
Dacă vă interesează un curs de schi și ați ajuns pe această pagină, înseamnă că putem trece peste această discuție.

De-a lungul anilor ca instructor am avut cursanți majoritatea copii cu vârste cuprinse între 7-14 ani.

Copiii erau însoțiți de părinți doar până la baza pârtiei. De aici îi preluau instructorii preț de 4 h pe zi, în reprize de 2 h.

Copiii învățau să schieze, la un nivel spre mediu, în cele 20 de ore de curs și, o dată insuflat acest impuls pentru schi, greu se mai uită. Nu vă pot explica și arăta entuziasmul și satisfacția pe care o au  copiii după ce au coborât prima dată pârtia. Părinții care au văzut asta, o pot spune.

Schiul este un sport care îți oferă anumite stări speciale cum puține sporturi oferă. Nu trebuie să ajungi la maturitate ca să îți dai seama de asta. Copiii care au făcut cursul știu despre ce vorbesc aici.
După reușită, simţi nevoia şi dorinţa de a reveni pe pârtie. Schiul este un sport care nu se uită niciodată (este ca mersul pe bicicletă).

După asemenea experienţă, copiii îşi doreau să mai vină şi altă dată la schi, în același an, ori anul viitor.
Dar cu cine? Mama, tata, frații, bunicul, bunica rar știu să schieze.
E greu să plătești de fiecare dată un instructor până când copilul împlinește vreo 15-16 ani ca să se poată da singur pe  pârtie și să își poarte singur de grijă. Asta dacă a învățat la 7 ani.
Sunt unii părinți care își permit acest lux, dar majoritatea nu.

De aceea, doresc să sfătuiesc părinții să facă un efort minim necesar o dată pentru a putea fi alături de copii lor în procesul de învățare indiferent de vârsta pe care o au. Apoi, pentru perfecționare, mai pot continua cu instructor.

Schiul este un sport care nu are vârstă; am avut cursanți de 60 de ani care s-au descurcat excelent. Dar cei mai multi sunt părinţi tineri, între 25 si 45 de ani care au învăţat să schieze împreună cu copiii lor.

Este mai simplu și mai ieftin să învățați împreună pentru a vă bucura de vacanțe frumoase toți membrii familiei.

Acum 2 ani am organizat prima tabără cu familii. Au fost familii alcătuite din ambii părinţi şi doi copii, dar și numai taţi care au învăţat să schieze alături de copii.

Nu vă imaginați cât de interesant a fost și cum s-au simțit toți împreună. S-au legat prietenii frumoase și acum mă bucur enorm când îi văd pe pârtie împreună.

Astfel veți scăpa și de stresul zilnic: oarece face copilul singur în tabără, oare mănâncă bine, oare e sănătos, oare… etc?

Schiul vă dă șansa de a petrece o vacanță superbă ÎMPREUNĂ!

Așadar, vă invit călduros la cursurile de schi să vă bucurați de aer curat, de un peisaj de vis la poalele Caraimanului și, nu în ultimul rând, să faceți mișcare alături de cei dragi.

Puteți citi feedbackuri-le participanților și vizualiza pozele aici.

Detalii despre cursuri si taberele viitoare aici.

În vacanță pe schiuri 2012

În luna ianuarie am avut o vacanță petrecută cu Familia Herciu și Familia Vlădescu în stațiunea Bușteni.

Unii începători, ceilalți medii.

Virgil și Mihai au avut parte de 5 zile de de cursuri, iar Georgiana doar o zi.

Mihai pregătit de atac! Du-te TURBO!!!

Lui îi place viteza. Când ajungeam ma jos mă întreba: TURBOO???

 

Virgil pregătit și el!

Georgiana învață primii pași.
Anul următor avea să îi ajungă pe băieți. Și a reușit!

Familia Vlădescu a fost la grupa de medii, Ruxi a făcut cursuri de schi cu mine și în 2010 și 2011. Era o mogâldeață de fetiță. Acum e mare cât mine aproape.

Anul acesta 2012 a venit cu mama la perfecționare.

Tatăl știa deja să schieze și fetele trebuiau să îl prindă din urmă.

A fost o vacanță frumoasă, plină, fructuoasă în ale schiului!

În vacanţă pe schiuri – 2011

Anul acesta s-au înscris mai multe familii în programul cursurilor de schi. Anul trecut au fost numai copii. Anul ăsta au venit şi părinţii pentru a învăţa să schieze.

Nu am prea multe de povestit… căci pozele spun cam tot ce am trăit împreună în acest timp.

Am avut parte de o vreme superbă toată săptămâna.

Ora de curs începea cu încălzirea!

Matei a făcut câteva ore de curs.

Adriana mai făcuse vreo 4 ore înainte de vacanţă şi în martie am coborât împreună de multe ori pârtia.

Cătălin este deja la al doilea sezon de cursuri şi este expertul trupei!

Bianca, sora lui Cătălin… iniţial a rămas acasă în vacanţă. Dar auzind de la Cătălin cum e la schi, a venit şi ea o zi. Am încercat să ne aducem aminte de anul trecut virajele în plug.

Ruxi a venit al doilea sezon la cursuri. Anul acesta a progresat frumos şi a avut multă încredere în ea.

Acum vă prezint trupa piticilor simpatici foc: Dragoş, Yara, Victor, Ioana. Fiecare îşi ducea singur schiurile la deal… apoi se aliniau şi se încălţau singuri pentru a fi gata de concurs.

Am făcut şi şedinţe foto!

Să vă prezentăm şi grupa „adulţilor”, adică a părinţilor curajoşi.

Adreia foarte concentrată.

Eugen în fruntea plutonului.

Mircea

Cristi


Iara cu tatăl şi matuşa cu plăcile

Urcarea cu telescaunul în penultima zi de curs. Fiecare cu perechea lui: Victor cu Ioana

Dragoş cu Yara

Trenuleţul

Poza de final

Cele 5 zile au trecut fulger. A fost foarte interesant să lucrez cu copii şi părinţilor lor. Au fost o grupă omogenă şi plină de viaţă.

Le mulţumesc fiecăruia pentru colaborare şi pentru bucuria de a fi împreună.

Felicitări fiecăruia pentru tot efortul depus şi pentru rezultatele excelente!

Sper să ne revedem pe pârtie la anul.

Vă prezint un filmuleţ cu Yara… ea a mai fost la cursuri în martie.

[hana-flv-player
video=”https://www.felicitydtp.ro/wp-content/uploads/2011/04/MVI_0010.flv”
width=”550″
height=”450″
clickurl=””
player=”2″
autoplay=”false”
loop=”false”
autorewind=”true”
splashimage=””
/]

În vacanță pe schiuri 2010!

În weekendul de 17-19 decembrie 2010 s-a deschis oficial pârtia Kalinderu din Buşteni.

Drept urmare, am început şi cursurile de schi cu primii cursanţi.

Vicuţa şi Firel au venit tocmai din Focşani, iar Fabian din Bucureşti.

Vremea a fost excelentă, senin, cu momente de ninsoare dar şi foarte frig.

Vineri la ora 10 dimineaţă noi inauguram pârtia, proaspăt bătătorită de ratrac.
Având în vedere că erau foarte puţini schiori, ne-am bucurat de linişte, de toată platforma de la baza pârtiei şi am putut să ne desfăşurăm lecţia în voie.

Primele mişcări de încălzire au fost mai dificile. Era necesar să ne dezmorţim membrele astfel încât să evităm riscul de întinderi musculare.
Apoi am încălţat schiurile şi am făcut primii paşi alunecaţi. Cu siguranţă primele senzaţii de alunecare, de lipsă de control sunt un pic greoaie şi anormale. Dar asta nu este motiv de panică, căci uşor uşor începem să ne obişnuim cu schiurile în picioare.
Facem şi pauze de ceai pentru hidratare, pentru odihnă, pentru a mai discuta şi a răspunde la întrebări.

Prima întrebare care se aude, în general, este: Când urcăm cu telescaunul?


Nerăbdarea, dorinţa de a simţi că zbori pe schiuri este inevitabilă… este cea care ne ajută să exersăm la baza pârtiei, ne dă îndârjire, motivaţie şi încredere în propriile picioare.
Cu cât înaintăm în exerciţii de diferite dificultăţi, cu atât simţim că ne apropiem mai mult de scopul final… acela de a aluneca din vârful pârtiei.

Uneori mă gândesc şi mă simt şi eu entuziasmată împreună cu cursanţii, odată cu paşii progresivi pe care îi fac.
Mă bucur de fiecare dată când execută corect, îi încurajez şi sper ca în ora următoare să trecem la alte exerciţii mai dificile pentru a putea ajunge să nu mai urcăm o bucată de pârtie cu schiurile paralele căutând linia pantei.

În acelaşi timp, nu las să treacă cu vederea un element care nu e executat corect. Sunt conştientă că dacă se sare un exerciţiu, următorul nu se poate efectua. Cursul de învăţare are o notă progresivă care se bazează pe elemetele anterioare. Cu cât se exersează mai mult, cu atât cursantul devine mai încrezător, mai relaxat pe schiuri.

În luna ianuarie vom continua cursurile şi sper să putem ajunge la punctul de a avea control pe schiuri ca să trecem la etapa următoare!

Mulţumesc foarte mult pentru participare celor prezenţi.
M-a impresionat dorinţa voastră de a învăţa cât mai bine şi corect, motivaţia de a continua, de a vă concentra la ceea ce aveaţi de făcut.

Totodată am avut ocazia să fac 2-3 coborâri cu Elena, care a făcut cursul de iniţiere anul trecut (vreo 5-6 weekenduri).

M-am bucurat foarte mult că nu a uitat ce a învăţat, am văzut-o mult mai sigură pe ea anul ăsta şi chiar a început să coboare singură pârtia.
Acum se poate bucura şi de compania prietenilor pe pârtie, căci schiul este un sport de socializare, de prietenie.
Bineînţeles că este loc de perfecţionare, de învăţare a virajelor paralele (fără plug) cu greutatea pe piciorul din vale.

Cu această ocazie le-am făcut tuturor poze în timp ce exersau, pentru a se vedea ca într-o oglindă şi a conştientiza mai bine ceea ce trebuie să facă pe viitor.

Sper să ne revedem curând!