Bună întrebare aş spune!

Eu aleg cortul întotdeauna pe timp de vară-toamnă!

De ce?

Pentru că în ţară la noi cabanele sunt cum sunt… vă povestesc prin viu grai, dacă e cazul.

Dormitul pe pământ este o acţiune care te reconectează în profunzime cu natura. Faptul că auzi în permanenţă tot ce se întâmplă în jurul tău, firul ierbii bătut de vânt, păsările cu ciripitul lor, ploaia cântă pe tenda cortului în mod unic. Iarba are un miros aparte. Plus că atunci când dormi pe pământ, te trezeşti mult mai odihnit decât dacă dormi în orice palat. Acum sunt salteluţe super confortabile, de mici dimensiuni. Corturi există uşoare!

Şi noaptea senină îţi aduce un cer plin de stele, sub care poţi medita în linişte!

Astea sunt motivele principale.

Motivul secundar este că prefer un mediu de somn mai intim celui cu 20 de oameni în cameră.
Am dormit cu 20 de oameni, poate mai mulţi, în spaţiile de cazare de pe El Camino. E ok şi aşa, însă prefer liniştea cortului meu!

Iar dimineaţa când te trezeşti, scoţi primusul şi cafeua în iarba umedă de rouă şi bei o cafea uitându-te la răsărit… e altceva! Merită să experimentaţi asta!

În ţara noastră, încă mai avem norocul de a putea pune cortul în multe locuri! Aşa că, vă invit să profitaţi de acest lucru, unic de trăit!

Inclusiv la mare, vara, merg cu cortul. Atât în camping, cât şi în pustietate. Mai fac glume şi spun că am cort de maşină mai mare decât casa în care locuiesc!

Luca (7 ani – copilul meu) doarme în cort de la 6 luni. Atât la mare, cât şi la munte.
Când mergem pe munte şi noi adulţii ne aşezăm pe o bancă să ne odihnim, el se aşează pe jos, indiferent dacă e ud, noroi, etc. Conexiunea directă cu pământul este în sângele nostru, numai că am uitat-o pe parcurs. Copiii, de multe ori, ne readuc la rădăcini şi la ceea ce contează cu adevărat!

Vă aşteptăm la ieşirile noastre cu cortul!