Arhiva tag-ul pentru: drumetie

Cum te pregătești pentru drumeție?

Chiar dacă sunteți la prima sau la a 5-a drumeție, unele pregătiri de drumeție sunt standard.
Adică aveți nevoie cam de aceleași lucuri de știut.

În primul rând stabiliți unde vă duceți. E bine să țineți cont de condiția fizică pe care o aveți.

Apoi alegeți grupul cu care mergeți la munte. Acesta poate fi însoțit de un ghid montan sau nu, depinde de experiența montană pe care o aveți. Dacă nu o aveți, atunci iată ce e important de știut.

Dacă mergi fără ghid montan ai mai multe lucruri despre care e nevoie să te informezi: stare traseu, condiții meteo, variante de retragere, logistică – cum ajungi, cum vă organizați în grup, surse de apă, dificultate traseu, durată, ora de plecare – sosire, echipament potrivit. Nu mai spun de hartă, marcaj turistic, grija pe traseu etc.

Apoi e important cu ce te îmbraci, încalți.
Recomand un tip de bocanc lejer, foarte comod, care să nu fie la prima încălțare. Cine are glezne bune, poate lua și adidași de trail.

Recomand hainele de lână. O bluziță de merino cu mânecă lungă (în orice anotimp soarele arde, chiar dacă nu suntem la mare). Apoi un polar subțire/gros în funcție de anotimp. O geacă impermeabilă, protejează foarte bine și de vânt. Pantalonii să fie din material subțire, elastic/lână astfel încât să se usuce repede după ploaie. Șosete de merino, în caz că vă udați la picioare, lâna are proprietatea de a vă ține cald chiar dacă e udă. Pe cap o bandană, batic. Riscul de insolație e foarte mare atât vara cât și iarna. Mănușile în sezonul rece nu trebuie să lipsească.

Deasemenea vă recomand să aveți la mașină un rând de haine de schimb, mai ales pentru copiii.

Rucsacul la o tură de o zi este suficient să fie de 25 l pentru o persoană.
Când mergeți în familie, e bine să aibă fiecare membru rucsacul lui, inclusiv copiii.

La o tură de 2-5 zile cu cortul e recomandat un rucsac de 45-60 l.

În rucsac să aveți apă, recipiente de 0,5 l de plastic (le distribuiți uniform, nu se încălzesc repede dacă le puneți între haine, geacă, sunt ușor de umplut la izvor). Pentru o zi de vară, dacă nu sunt surse de apă pe traseu e nevoie de minim 3 l de apă de persoană. Dacă sunt surse de apă, 2 l sunt suficienți.
Asta este în atribuțiunea ghidului să anunțe grupul.

Mâncarea să nu se altereze ușor și să fie consistentă.  Recomand fructele confiate și nu ciocolata. Cărați cât mâncați. Asta se învață din mers. Organismul are alte nevoi la efort decât în starea de repaus.

Frontala este foarte importantă, cu baterii încărcate. Întotdeauna!

O trusă medicală e indicată. O să povestesc în alt articol despre asta. Un briceag și brichetă.

O folie de supraviețuire e foarte utilă. Izolează foarte bine în caz de nevoie.

Harta munților în care mergeți și o busolă. Chiar dacă mergeți cu ghid, e important să stiți unde mergeți. Vă recomand un curs de orientare ca să învățați să le folosiți la nevoie, mai ales pe ceață.

E important să anunțați doi prieteni unde mergeți și pe ce traseu.

Bețele de treking sunt foarte utile și niște parazăpezi pentru protecția pantalonilor, nu vă intră pietre în bocanci.

Ochelarii de soare, crema solară nu le uitați acasă.

Cel  mai important este să respectați natura acolo unde mergeți și oamenii de lângă voi!

Când doriți să aflați mai multe, veniți cu noi la deal și vă povestim!

Mulțumesc și vă așteptăm la munte!

Felicia Farcaș

Ghid montan autorizat

Vacanţa de iarnă pe schiuri – februarie 2010

Aici găsiți oferta de cursuri de schi pentru 2018!

 

Perioada 1-5 februarie 2010 mi-am luat concediu şi am plecat împreună cu Vasi spre Buşteni-Kalinderu, pentru a da lecţii de schi copiilor şi nu numai.
Primii cursanţi au fost Bianca şi Cătălin, doi fraţi foarte simpatici de 11, respectiv 12 ani cu care am lucrat în fiecare zi 4 h, de luni până vineri.

BIANCA

CĂTĂLIN

Au lucrat amândoi foarte intens, cu multă ambiţie şi dăruire. Joi dimineaţă am urcat cu telescaunul şi am încercat să facem primele viraje pe pârtia adevărată. Cătălin a mers fără probleme, Bianca avea un pic frică la început… la a doua coborâre a fost mult mai bine şi a făcut progrese enorme în ceea ce priveşte FRICA.

A mai şi căzut… chiar acrobatic 🙂

BRAVO BIANCA şi CĂTĂLIN!

Mi-a făcut mare plăcere să lucrez cu voi… şi vă mai aştept la cursuri de perfecţionare!

Între timp am mai lucrat cu alţi copii, cel mai mic avea 3 ani şi cel mai mare în jur de 45 de ani.

Vi-l prezint pe Tudor, copilaşul de 3 ani care stătea pe picioarele lui la coborâre!

Ea este Mălina, 8 ani… care mi-a spus indignată că unii colegi îi spun „Măslina”!! 🙂 Cu Mălina am lucrat puţin, vreo 4h, dar a fost foarte interesant. A învăţat plugul!

Ea este Ruxandra, 7 ani, clasa a II-a!!! Ea avea o vorbă: „Ce amuzant este să înveţi să schiezi!” şi încă una tot de la ea: „D-na Felicia, este ceva în neregulă!”

Cu Ruxandra am avut noroc să urc de câteva ori pe pârtia nouă amenajată pentru începători!
Asta este o privire din deal!

Cu ea am lucrat mai multe zile, câte două ore pe zi… S-a descurcat excelent, făcea virajele după beţe fără probleme!

Ruxandra ne revedem la anul pe pârtie :))))

Am lucrat cu mulţi alţi copii, dar din păcate nu am apucat să fac poze!
Le mulţumesc tuturor pentru încredere şi pentru colaborare!

Sper să ne revedem în curând!!!

Jurnal de curs 30-31 ianuarie şi 6-7 februarie 2010

Weekendul 30-31 ianuarie l-am avut ocupat cu 6 cursanţi, toţi din Bucureşti, care se aflau pentru primele dăţi pe schiuri.
Am ales staţiunea Buşteni, pârtia Kalinderu pentru 7 h de curs!

Să vă prezint cursanţii:

ELENA

IULIAN

MARIUS

SÂNZIANA

RALUCA

Şi CRISTINA pe care din păcate nu o am în poze! Sper să ma ierte… de data asta 🙂

Nu are rost să prezint în ce a constat cursul şi care au fost etapele învăţării (ăsta fiind un secret profesiona).
Aş vrea doar să trag nişte concluzii.

A fost foarte interesant să lucrez cu toţi, să identific la fiecare particularităţile şi mişcările înnăscute pentru a aduce îmbunătăţiri.
Am lucrat foarte mult la capitolul încredere, siguranţă, poziţia de bază, controlul vitezei, oprire, derapaj.
M-a impresionat dorinţa fermă de a învăţa, de a efectua corect exerciţiile, de a înţelege mecanismele logic şi practic; dorinţa de a depăşi limitele.

Faptul că am lucrat progresiv, le-a redat încrederea în forţele proprii şi curajul de a duce la capăt învăţatul, măcar până la virajele paralele.
Drept dovadă, Elena şi Sânziana au venit şi în weekendul următor, 6-7 februarie, pentru a continua lucrul. Lor li s-a alătura Cristina S. cu care am făcut o oră individuală, pentru a le prinde din urmă pe celelalte. Din fericire Cristina a fost foarte operativă şi am lucrat împreună cu toate trei, următoarele ore. Am mai exersat la baza pârtiei unele elemente necesare unei coborâri în siguranţă.

În cosecinţă, sâmbătă după-amiază am urcat cu telescaunul. Prima coborâre a durat vreo oră şi ceva, timp în care am încercat să exemplific şi să corectez mişcările mai puţin reuşite. Frica încercam să o lăsăm în pădure şi să ne concentrăm pe ceea ce aveam de făcut! De multe ori ne-a reuşit, alte ori mai puţin… cu ocazia asta fetele au învăţat să şi cadă, să se ridice… şi cel mai important, SĂ CONTROLEZE SCHIUL.

Duminică dimineaţă, fiind mai liberă pârtia, la ora 9 am fost primele în vârf şi am făcut primele viraje pe urmele ratracului.
Acum a fost mult mai bine, mai multă relaxare, mai mult control şi mai multă siguranţă. Am reuşit să facem 7 coborâri chiar bunicele din punct de vedere tehnic. Au gustat un pic şi din virajul paralel pe care îl vom exersa în weekendul ce urmează, la Sinaia.

Mulţumesc fetele pentru participare şi colaborare… abia aştept weekendul ce vine, când ni se vor alătura şi Cristina I., Marius, familia Stănescu.
Voi face două grupe, căci voi aţi progresat foarte mult şi sper ca pe viitor, să reuşim să facem o şerpuire frumoasă pe toată pârtia 🙂

Feedback-urile participanţilor le găsiţi aici.

Arhiva tag-ul pentru: drumetie

nimic găsit

Ne pare rău, nu de posturi potrivit criteriilor