Viața la superlativ

N-am crezut niciodată că am să pot schia.
M-am înscris la cursul Feliciei “doamna răbdare” doar ca să fiu sigur că măcar am încercat.
Însă, Felicia explică din aproape în aproape cum se face corect un viraj, la stânga sau la dreapta; cum să te oprești la punct fix, cum să cazi și cum să te ridici (cine știe să cadă corect stăpânește 50% din ce e mai greu la schi); cum să realizezi două viraje legate.
Să nu credeți ca dacă nu faceți ceva bine nu vă vede – de nicăieri i se aude vocea, care corectează mișcarea greșită – “Nu te lăsa pe spate! Pune presiune pe picior! Ține mâinile în față!”
După ce am stăpânit baza am ajuns pe pârtie și am coborât fără probleme, iar la vale un drăcușor mi-a șoptit la ureche: ” Cât de fain e! Sa ne mai dam odată!” A fost ziua în care 6 ore n-am mâncat și n-am băut nimic. Doar am coborât cu schiurile, exersând mișcările pe pârtie.
N-am crezut niciodată că am să pot schia.
Dar, deja ma pregătesc de a doua tură cu schiurile și n-a trecut nicio săptămână de la prima!
Cine e de vina? Evident că Felicia!