Ce se întâmplă la cursurile de schi?

Oferta cursurilor de schi pentru 2018 o găsiți AICI!

 

Cursurile de schi cu Felicia Farcaș, instructor de schi pe partia Kalinderu – Bușteni!

Prietenii mei, foști cursanți, povestesc cum s-au simțit la cursurile de schi, ce au învățat.

Film de prezentare a cursului de schi

Interviu realizat de Olga, ce spun cursanții după un curs de schi susținut de mine pentru comunitatea Carpati.org?

busteni+-+curs+schi+amc

Multumesc mult Olga si București FM pentru aceste material și mulțumesc prietenilor care au vrut să răspundă la întrebări!

Pentru alte păreri ale cursanților, vă rog să accesați această pagină de Feedback.

Schiul e un drog! Cum am învățat să schiez!

Oferta cursurilor de schi pentru 2018 o găsiți AICI!

 

Aș vrea să vă povestesc cum am învățat să schiez!

Vedeam multi colegi de birou care asteptau cu sufletul la gura sa vina weekend-ul ca sa fuga, chiar si pentru o zi la munte sa schieze. Pana acum 3 saptamani imi spuneam ca tre sa fii un pic nebun sa-ti doresti sa petreci ore intregi in aglomeratia de pe DN1 pentru cateva ore de stat cu schiurile in picioare… Ma inselam sau intre timp am devenit si eu 🙂

Dupa lungi calcule de costuri, ne-am hotarat sa facem primul pas in momentul in care ne-am gasit costume de schi la preturi f bune. Am cautat pe net, am gasit pagina Feliciei si dupa cateva mailuri in care am stabilit detaliile, a ramas sa ne vedem sambata dimineata la baza partiei Kalinderu.

Prima zi a fost mai grea. Am invatat lucrurile de baza. Era destul de frustrant sa te tarai acei cativa metri la baza partiei in timp ce ii vedeai pe ceilalti trecand elegant in viteza spre telescaun. Spre sfarsitul celei de-a doua parti a lectiei, ne-am mutat pe partia de incepatori din FunPark. Aici partea de deplasare s-a rezolvat usor prin folosirea benzii. Cei 100 m de partie brusc ni se pareau mult prea lungi :). Prima coborare a fost mai problematica, insa cu sfaturile instructorului am inceput sa ne imbunatatim pozitia, tehnica si incetul cu incetul sa prindem incredere in noi.

A doua zi lectiile au continuat pe partia din FunPark si daca nu am fi fost grabiti de plecarea spre Bucuresti cred ca ar fi inceput sa ne iasa si cateva viraje in derapaj.

Febra musculara nu ne-a ocolit, insa dupa cateva zile nu ne mai aduceam aminte decat de senzatiile frumoase avute pe partie.

Pauza de doua saptamani, intre prima si a doua noastra intalnire, a dus la sedimentarea informatiilor si sambata, la momentul re-urcarii pe schiuri deja acestea nu ne mai pareau elemente complet straine de corpul nostru.

Dupa o jumatate de ora de reimprospatare a notiunilor invatate, ne-am trezit in telescaun catre varful partiei Kalinderu. Senzatia de nesiguranta nu ne-a ocolit, insa prima coborare a fost nesperat de reusita si am ajuns la baza dupa aproximativ 30 de minute. Cea de-a doua jumatate a zilei de scoala am cam ratat-o pentru ca acea pauza de doua ore nu facuse decat sa ne stearga complet orice informatie si picioarele nu ne mai ascultau deloc. Oricum, am incheiat ziua agreind sa ne revedem duminica la Cota 2000.

Duminica (a patra zi de cursuri) totul s-a schimbat. Peisajul absolut sensational de la 2000 parca ne-a dat aripi si atat eu, cat si sotia, faceam progrese la fiecare coborare.

Am coborat varianta la Valea Dorului de 4-5 ori, de fiecare data tot mai bine, ajutati de corectiile atent directionate ale instructorului. La sfarsitul zilei, cu incredere in fortele proprii si cu aprobarea „invatatorului”, am decis sa coboram pe schiuri pana in Sinaia. Drumul de vara a fost fantastic. Pe portiunile unde era mai ingust avea o panta suficient de lina pentru a nu crea probleme, astfel incat dupa nici 15 minute eram la cota 1400. De aici, increzator in propriile forte (abia descoperite) am decis sa continuam pe Partia noua pana la baza telegondolei. Din nefericire, partia era plina de gheata, astfel incat coborarea a durat ceva mai mult, insa mi-a prins extrem de bine pentru ca am reusit sa beneficiez de sfaturile instructorului pe fiecare portiune mai dificila.

Saptamana urmatoare am schiat la Cota 2000 2 zile, in Poiana Brasov 1 zi (unde am coborat de 4-5 ori Drumul Rosu), pe Kalinderu 3 zile (timpul minim de coborare ajungand si la 3.35 minute).

Asadar, eu ma declar complet multumit de cursurile de schi si sunt convins ca la inceputul sezonului viitor ne vom revedea pentru a ma ajuta sa trec la nivelul urmator. Pentru noi, experienta a fost una extrem de placuta aducandu-ne de la stadiul de complet necunoscatori la un nivel intermediar (zic eu) in doar 16 ore de curs.

Cateva filmulete din ultimele zile, pentru a primi si eu feed-back de la voi 🙂 sunt aici.

Florin & Cristina

Despre cursurile de schi alpin

Căderea lină a primilor fulgi de nea trezeşte în noi emoţii speciale.

http://www.skimania.ro/articol-E-oficial-schiatul-ne-face-fericiti-781.html

Puritatea, liniştea şi nemărginirea sunt adunate împreună de acest minunat dar al naturii–zăpada.
Zăpada deschide calea sporturilor de iarnă.
Dintre acestea schiul se detaşează pentru frumuseţea sa aparte.
Alunecarea în viteză, controlul virajelor, ocolirea cu măiestrie a obstacolelor sunt o sursă uriaşă de adrenalină.

Ca orice sport, schiul dezvoltă condiţia fizică, tenacitatea, viteza de reacţie şi rezistenţa la efort.
La schi îţi faci noi prieteni, dintre oamenii apropiaţi de munte, apropiaţi de natură, apropiaţi de sănătate.

Sigur că primii paşi sunt mai dificili. Odată însă învăţate şi asimilate elementele de bază ale schiului ţi se deschide lumea nelimitată a coborârilor pe orice fel de pârtie şi orice fel de zăpadă. Acesta este un efort care poate şi merită a fi făcut de oricine.

După o zi în care am schiat într-o ambianţă naturală splendidă suntem obosiţi fizic dar în acelaşi timp suntem încărcaţi cu energia binefecătoare a naturii şi suntem refăcuţi sufleteşte. Bucuria şi entuziasmul pe care le resimţim sunt de neegalat. Aceasta bucurie vine de la peisajele de vis, vine de la aerul curat de munte, de la faptul că schiatul răspunde dorinţei noastre de a zbura.

Cert este că singurul lucru pe care îl facem după o partidă de schi este să ne gândim cu nerăbdare la cât timp a mai rămas până la următoarea.

Vă aşteptăm să vă bucuraţi de zăpadă şi de prieteni alături de noi!

 

Învăț să schiez

Aici gasiti oferta cursurilor de schi pentru anul 2018.

 

AUTOR: HORIA MOCIOI

SURSA ACESTUI ARTICOL:

http://mocioi.wordpress.com/

 

Sambata, 13.02.2010. Kalinderu, Busteni.
Episodul I

Am decis sa invat sa schiez.

E un sport pe care mi-l doresc de mult timp sa invat sa-l practic. Imi lipseste din palmares. Cred ca imi si place. Motivul principal pentru care nu am invatat a fost cel financiar. Mi se pare un sport scump, plecand la de la echipament, instructor si ajungand la urcarile cu telefericul care, cel putin la noi, mi se par enorme ca pret.

Asa ca, la inceputul saptamanii trecute am gasit un curs de initiere. Asa incat, ieri, m-am prezentat la baza partiei Kalinderu, hotarat sa iau primul contact cu schiurile intr-un mediu organizat.

Sincer, pe baza mai multor experiente anterioare – nu legate de schiuri, am descoperit ca e mai bine sa fie cineva care sa te indrume. Viteza de invatare e mai mare, plus ca inveti de la inceput, corect, anumite miscari. Instructorul corecteaza tot ceea ce tu faci gresit. In principiu, nu sunt adeptul- incalta-te cu schiurile, te duci in varful pantei si inveti tu singur pana jos, din cauza problemelor care pot aparea si care pot afecta integritatea corporala a mea si a celorlalti- in primul rand la picioare.

Cum a decurs prima sedinta?

Intai m-am familiarizat cu echipamentul. Am intrebat tot ceea ce nu stiam. Am preferat sa intreb pe cineva care e instructor, intrucat ceilalti care stiu sa schieze…sunt ca inginerii, au ochii inteligenti dar nu stiu sa se exprime.

A urmat incalzirea- paradoxal, e importanta ca sa nu faci intinderi, febra musculara. Cateva chestii simple- rotiri de trunchi, cap, brate, aplecari etc.

Apoi, momentul asteptat de toti- strangerea claparilor si inchiderea legaturilor. Cateva exercitii de alunecare pe loc-in fata si-n spate si ridicarea picioarelor pentru a ma obisnui cu schiurile. Intoarcerea cu schiuri si urcarea unei pante, si plugul au fost primele lucruri invatate. Care apoi au fost exersate si aprofundate, continuand cu cateva incercari de a invata sa iau curbele.

Cele 3 ore au trecut extrem de repede. Si placut. Frigul nici nu a existat. Si nici febra musculara dupa. Pesemne ca din cauza incalzirii.

Ce am obtinut?

Un prim contact reusit, zic eu, cu schiul alpin. Am invatat sa ma opresc din alunecare – poate lucrul cel mai important la inceput. La un moment dat, o tanti fara control asupra schiurilor a intrat in mine. Am reusit sa ma mentin pe picioare pentru ca am aplicat ce invatasem cu cateva minute inainte. La unul din exercitii am cazut, din vina mea. Nu a fost, insa, o cadere care sa afecteze in vreun fel. Spun asta, uitandu-ma la altii care invatau singuri schiul si care se imprastiau extrem de des. Pe jos si in pozitii care mai de care mai hilare.

Ce urmeaza?

Probabil am sa mai iau cateva cursuri. Sper ca la un moment dat sa pot cobori si eu pe partie. Apoi, din punct de vedere al echipamentului – clapari, care vreau sa fie noi si o pereche de schiuri, cel mai probabil la mana a doua, dar asta in episodul 2.

Episodul II

A trecut ceva vreme de la primul episod din seria “invat sa schiez”. Intre timp, lucrurile s-au modificat un pic, in sensul ca am inceput sa schiez. Adica sa cobor singur pante de dificultate medie, cel putin asa cum sunt incadrate ele. Un exemplu in acest sens ar fi partia Kalinderu.

Am sa continuu, insa, cu pasii pe care i-am parcurs eu.

Sfatuit fiind de unii si altii si dupa mintea mea, am decis sa iau clapari noi si schiuri second hand. Am sa explic alegerile mele.

Claparul este format din doua componente- un ciorap interior, de obicei o spuma termoformanta si gheata din plastic cu articulatii si prinderi. Ciorapul are rol de a imbraca cat mai bine piciorul, avand si rol termic. Gheata din plastic e cea care asigura integritatea piciorului si ca miscarile se transmit catre schi.

Ciorapul se formeaza, in timp, pe piciorul purtatorului si trebuie ca acesta sa tina perfect piciorul, astfel ca un clapar purtat de altcineva nu va asigura aceeasi securitate a schiorului. Forma piciorului difera de la om la om. Si chiar si la aceeasi persoana, piciorul stang nu are exact aceeasi forma cu piciorul drept.

Gheata– fiind din plastic, in timp “oboseste”, coroborat cu purtarile repetate. De asemenea, se uzeaza clapetele de inchidere, articulatiile, toate acestea putand afecta integritatea fizica a schiorului in cazul unui accident. Gheata are menirea de a tine piciorul cat mai fix si de a transmite cu acuratete cat mai mare miscarile catre schiu… doar nu vrei sa te trezesti in copac, nu?

Am cautat clapari la diverse magazine. In unele magazine am fost sfatuit bine, in altele nu. In altele nu am fost sfatuit deloc. In fine, mentionez ca achizitia am facut-o de unul singur, fara a avea langa mine o persoana cu experienta in domeniu cu care sa ma sfatuiesc. M-am ghidat dupa ce stiam si eu referitor la bocanci in general si dupa informatiile primite de la instructorul cu care am luat primele lectii. Instructor cu care am pastrat legatura. Am avut, apoi, noroc ca la magazinul de la care m-am decis sa iau am gasit si o domnisoara care m-a sfatuit foarte bine. Ar fi primul angajat in vanzari pe care as indrazi sa-l numesc consilier. M-a sfatuit foarte bine. Magazinul este situat la Gara de Nord. Ei aduc Nordica. Unii sunt facuti in Romania, altii in Ungaria. Oricum, calitatea foarte buna. Iar pretul a fost unul foarte bun, avand si reduceri. Modelul pentru care am optat a fost Nordica Sportmachine 1o, iar pretul a fost cca 380 de lei.

Ce ar fi de retinut la alegerea claparului:

  • claparii se probeaza minim 10-15 minute; eu am stat cu ei in picioare cca 30 de minute, in vreo doua zile
  • ciorapul trebuie sa fie unul subtire spre mediu, in niciun caz gros
  • claparul se probeaza cu toate clapele inchise, precum si cu scaiul prins stranse astfel incat sa nu incomodeze circulatia si piciorul sa amorteasca
  • degetele de la picioare trebuie sa se poata misca
  • calcaiul trebuie sa se miste8-1 la aplecarea in fata 0 mm, pe verticala si nu in lateral; aplecarea in fata inseamna o usoara flexare a genunchilor, cu tibia apasand pe limba claparului
  • claparii ar fi bine sa fie dotati cu 4 clapete si scai
  • pentru incepatori, este bine ca flex index sa fie mai mic; daca vrei sa iei claparii si sa-i folosesti mai mult timp, un flex index mai mare ar fi mai util, eventual reglabil; flex index se refera la puterea cu care se opune claparul in momentul in care greutatea ta actioneaza asupra lui, mai ales in zona gleznei si imbinarii dintre laba piciorului si tibie; poate nu e cea mai academica exprimare, insa asa am perceput eu
    „Flex indexul este un indice care masoara duritatea claparului”.
  • un lucru foarte important la clapari este sa stii la ce sa te astepti (pozitie, duritate, forma), astfel incat eu recomand pentru un incepator ca inainte a achizitiona o pereche de clapari sa incerci sa schiezi un pic cu un echipament inchiriat ca sa ai un punct de referinta in alegerea ta

 

Schiurile– motivul principal pentru care merg pe aceasta varianta este cel financiar. Mai ales acum cand sunt in faza de invatare, ma gandesc ca nu are sens sa stric o pereche noua de schiuri. Schiuri second hand se gasesc in acest moment cu preturi pe undeva pana in 350 de lei, cu tot cu legaturi, schiuri in stare buna. De asemenea, se pot si inchiria.

EPISODUL III

Revin, dupa ceva vreme, cu seria despre cum invat sa schiez. Un amic, imi zicea ca in ritmul in care scriu aceste articole, ma va apuca vara si nu termin. Ei bine, s-a inselat. Vara a trecut si, mai mult, a inceput sezonul urmator.

Voi continua, insa, cu procesul meu de invatare. Incantat peste masura de primele ore de schi, mi-am cumparat clapari, asa cum am povestit in episodul anterior. Am luat legatura, apoi, cu Vasi, instructorul cu care am studiat primele ore si am convenit sa ne intalnim la Busteni, pentru doua zile consecutiv, in care se va ocupa de mine.

Un argument foarte important a fost pretul foarte bun pentru doua zile.

Acestea fiind spuse, m-am prezentat inca de vineri in Busteni, ca sa imi aduc aminte ce am studiat in urma cu 5 zile. Lucrurile meregeau destul de bine, nu cadeam si chiar reuseam sa fac miscarile invatate anterior. Asa incat asteptam cu nerabdare ziua de sambata, cand urma sa incep efectiv cursurile.

Am luat de la un prieten o pereche de schiuri mai vechi, carve, insa pentru performantele mele, erau ok, chiar daca erau un pic “obosite”, atat schiurile, cat si legaturile. Calul de dar nu se cauta la dinti, insa. Asa ca m-am descurcat cu ele.

Ziua de sambata a fost crunta. Pe cat de incantat eram in urma cu o saptamana si vineri, cu o zi inainte, pe atat de deznadajduit eram sambata seara cand am avut senzatia ca nu voi fi niciodata in stare sa schiez. Nu progresam deloc, nu eram in stare sa virez. Doar oprirea iesea cat de cat. Ratam viraj dupa viraj. Vasi, insa, era foarte rabdator. Mai luam pauza, mai studiam, mai beam un ceai, urcam mai sus, ba mai cadeam. La un moment dat, am urcat toata panta de la finalul partiei Kalinderu. Apoi am coborat-o. Nu imi mai aduc aminte cum 🙂 Dar sambata a fost o zi grea.

Duminica dimineata la fel. Am zis ca noaptea e un sfetnic bun. Aiurea. Mergea din ce in ce mai rau. Nimic din ce studiasem sambata nu se prinsese de muschii mei. Dar nimic. Am luat pranzul, am baut ceai, ne-am odihnit. Apoi, Vasi, cutezator a zis “Gata, urcam!”. “Unde?” intreb eu mirat. “Cu telescaunul!”

Si asta a fost. Am ajuns in varf. Ma uitam la panta. Toti vajaiau pe langa mine.

Si am inceput coborarea. Vasi, in fata mea, ma ajuta. Si coboram. In sfarsit, schiam!
De la 10 ani imi doream sa fac asta. Aproape ca nu-mi venea sa cred. Coborarea a durat cam 45 de minute, zic eu. Dar a meritat. A reprezentat premiul pentru 3 zile in care mai mult m-am chinuit. A fost singura coborare din acea zi. Dar a fost o coborare pe schiuri, fara probleme majore.

Si, multumita lui Vasi, am reusit sa incep sa invat sa schiez.

Ce urmeaza? Prima zi la schi si completarea echipamentului.

PS: chiar dupa ce am terminat acest articol de scris, am primit pe mail o felicitare de la cei care mi-au deschis ochii in ale schiului, felicitare pe care o atasez.

„Mulţumesc mult Horia pentru această mărturie şi pentru descrierea parcursului tău în ale schiului!
Mulţumesc pentru permisiunea postului pe site.
Eram la baza pârtiei când ai coborât cu Vasi. Îmi pare rău că nu am avut un aparat foto.
Nu îţi imaginezi ce expresie plină de satisfacţie afişa chipul tău! 🙂
Atunci mi-am spus: Uite pentru asta merită tot efortul de învăţare! Pentru această bucurie şi fericire pe care o ai după ce schiezi!

Felicitări şi mult succes în continuare!

Felicia Farcaş”

Episodul IV

Iata ca a sosit si vremea ultimului articol. De ce asa de tarziu? Am vrut sa prezint impresii si din acest sezon, dupa aproape 1 an de pauza de la ultima zi de schiat.

 

Euforic, dupa prima coborare, am decis, in cursul saptamanii ce a urmat acelei lectii, sa plec o zi la munte sa schiez. Era miercuri.

Am pus claparii in rucsac, betele le-am legat pe rucsac, schiurile pe umar si am mai imprumutat o pereche de ochelari.

De dimineata – micul dejun normal, apoi luat la mine 2 senvisuri, o sticla de 1/2 cu apa, un snickers in buzunarul gecii si un mar.

Am plecat cu acceleratul pe la 07:30, iar la 10 eram pe partie. Rucsacul si bocancii i-am lasat la singurul centru de inchiriere care era deschis atunci si am pornit spre telescaun.

Emotiile cresteau cu fiecare pas. Mai stiu? Nu mai stiu? O sa cad? O sa-mi rup ceva?

Am luat o singura urcare intai, sa vad starea partiei. Domnul care era la casa m-a dojenit amical – “Partia e excelenta, ia-ti mai multe”. Am ramas, insa la o urcare, nefiind sigur ca sunt in stare s-o fac si pe aia.

Asa ca iata-ma in telescaun, in drum spre start. Lume nu era mai deloc, nici pomeneala de coada.

Ajuns sus…mi-am tinut respiratia si am pornit…alunecam din nou. Partia, intr-adevar, excelenta. Iar eu alunecam. Mai bine ca duminica, nu uitasem nimic. A fost minunat. Asa ca la sosire, am mai luat inca o cartela cu 5 urcari si 1 bonus.

Cu fiecare coborare pe care o faceam, ma simteam din ce in ce mai bine. Capatam experienta, alunecam din ce in ce mai usor. La inceput mai mult in plug. Apoi, pe la jumatatea celei de-a patra coborari, au inceput, oarecum natural, sa iasa cristianele. Vasi imi aratase, exersasem un pic, dar nu foarte mult.

Ocazional, mai cadeam. Ma ridicam si mergeam mai departe. Mai luam o gura de zapada, una de snickers. Era minunat. La telescaun, nu era coada deloc. Iar pe partie erau doar cativa schiori.

Pe la doua si ceva am terminat si m-am intors la gara. Am mancat senvisurile si am luat primul tren spre Bucuresti. Am ajuns pe la 18, cand inca unii nu terminasera ziua de lucru. Eu terminasem, insa, prima zi de schi. O zi minunata. Si eram si intreg. Mai mult, am chiar si poza, facuta de la Bucuresti.

A doua zi de schi s-a intamplat dupa cca 2-3 saptamani, intr-o sambata. Scenariul asemanator. Am plecat cu masina. Fiind final de sezon, parcarea a fost gratuita. Partia – destul de libera. Am luat cartela de 10 cu bonus 3 pe care am facut-o jumi-juma cu var-miu. Cand partia a inceput sa se aglomereze, am plecat spre Bucuresti. Am adaugat, insa, inca vreo 5 ore de schiat.

Sezonul 2009-2010 s-a terminat fara a mai fi apucat sa schiez, desi mi-ar fi placut sa ma duc in Valea Dorului.

A urmat, apoi, salonul moto. Nu are legatura cu schiul, evident. Dar mi-am luat ochelari de schi de la unul din expozanti. Uvex, lentila dubla, portocalie. Pret, 100 de lei.

Din martie incepusem sa urmaresc piata de schiuri second hand, pe okazii.ro. Am urmarit o perioada, apoi, ocupat cu excursiile de vara, am uitat. Prin noiembrie-decembrie 2010, am inceput sa urmaresc din nou, iar la jumatatea lui decembrie am achizitionat de la Winteroutlet o pereche de schiuri second hand K2 Escape, legaturi Marker. Pret 330 de lei, cu transport inclus din Brasov.

Ieri, 13.02.2011, la aproape un an de cand am inceput sa studiez schiul, am reusit sa ajung din nou pe o partie. Tot Kalinderu, dar cu echipamentul meu. Viscolul de sambata a speriat, probabil pe multi. Foarte bine, intrucat ziua a fost minunata pentru schiat. La fel si partia. Aglomeratia, aproape inexistenta la telescaun. Mai mult, la orele 12 cand s-a aglomerat un pic, au marit viteza telescaunului. Pe partie, erau ceva schiori si un numar, as estima eu, egal de snowboarderi. Partia foarte buna, un pic de gheata in unele zone, dar nimic devastator.

M-am bucurat foarte tare sa vad ca reusesc sa imi aduc aminte. Primele viraje le-am luat in plug, apoi, insa, am reinceput incet-incet sa fac cristiane si sa-mi aduc aminte cum se facea. Senzatia de placere s-a pastrat. Nu mi-a fost foame, nu mi-a fost sete. Dupa 13 coborari, am plecat spre casa, multumit.

Simt ca progresez. Evident, fac si greseli. Felicia m-a dojenit la un moment dat – “Ce faci cu mainile alea-n spate? Tine-le in fata!”. E clar ca mai am multe de invatat si ca mai am de lucrat la stil. In acest moment, sunt multumit. Vreau sa mai acumulez inca vreo cateva ore sezonul acesta de schiat singur. Sezonul urmator, voi mai lua cateva ore, sper tot cu cei care m-au initiat.

In final, as vrea sa scriu un pic de partia Kalinderu. Din informatiile care tot circula pe net in timpul sezonului, aceasta pare a fi una dintre cele mai intretinute partii de pe Valea Prahovei. Desi nu foarte lunga (1500m) si cu o diferenta de nivel de 295m, mi se pare o partie destul de buna pentru incepatori, chiar daca e clasata ca nivel mediu. Ofera portiuni line, dar si abrupte. Acestea, insa, pot fi ocolite sau abordate astfel incat sa nu prezinte risc. De fiecare data cand am fost, zapada s-a prezentat intr-o stare buna, datorita tunurilor de zapada si a faptului ca folosesc ratrack-uri. O strategie interesanta e legata de faptul ca au amenajat si un derdelus pentru saniute, in partea superioara a partiei, fiind separat foarte bine de restul partiei. Avantajele sunt evidente, pentru toata lumea. Ce mi-ar placea referitor la aceasta partie – sa fie mai lunga si un pic mai ieftina.

Revenind la schiat, as vrea sa evidentiez cateva lucruri:

  • e important sa stii sa virezi, dar, la inceput, e mai important sa stii cum sa franezi
  • panta trebuie folosita in avantajul tau – de exmeplu, daca o iei aiurea, stii ca indreptand varfurile schiurilor in sus si cozile in josul pantei, te vei opri
  • monitorul e important pentru ca te invata tehnicile de baza si o serie de repere care devin greu de uitat; comparativ cu prietenii binevoitori, ei stiu sa explice mai bine si sa-ti dea repere mai bune
  • pozitia pe schiuri e importanta – ea face diferenta intre a cadea si a aluneca; de ex, e foarte probabil sa cazi cand te lasi pe spate.

Cam asta ar fi inceputurile mele in ale schiului.

As vrea sa fac un rezumat, referitor la echipament si costuri:

  • o oferta buna m-a determinat sa iau ore cu instructor, cca 350 de lei
  • clapari noi, la reduceri, cca 400 de lei
  • ochelari noi, 100 de lei
  • bete telescopice, detinute de dinainte, 150 de lei
  • schiuri second hand, 330 de lei
  • pantaloni, jacheta, manusi, bluza de corp, cagula – detinute de dinainte
  • urcari, deplasari, cazari, masa – nu se pun ca variaza mereu
  • placerea – nepretuita.

Alte păreri şi impresii despre cursurile de schi, puteţi citi aici.

Cursuri de schi alpin cu AMC

Aici gasiti oferta cursurilor de schi pentru anul 2018.

 

In 3 weekend-uri din luna martie 2013 am organizat impreuna cu Asociatia Montana Carpati cursuri de schi alpin pentru incepatori.

Au participat 8 persoane dornice de aventuri pe schiuri.

A fost o experienta frumoasa, de fapt pentru mine orice ora de curs este frumoasa, caci imi place sa ma bucur la fiecare pas de reusitele celorlalti.

http://asociatie.carpati.org/activitati/cursuri-de-schi-alpin-pentru-nceptori-2013/81/

http://www.carpati.org/stire/cursuri_de_schi_alpin_pentru_%C3%AEncep%C4%83tori/3617/

Instructor de schi

Felicia Farcas

„Învăț să schiez împreună cu familia!“

De ce acest nume pentru Taberele de schi 2012-2013?

De ce împreună?

Am ales acest nume pentru tabere deoarece mulți părinți își trimit copiii singuri în taberele de schi și apoi sunt în impas în weekendurile de iarnă sau în vacanțe: Ce fac cu copilul pentru că doar el știe să schieze și nu îl putem lăsa singur pe pârtie!!!

Nu vreau să subliniez aici rolul părinților în procesul de învățare a copiilor, rolul lor în deprinderea unor abilități sportive sau rolul pe care îl are schiul în dezvoltarea personală a copilului. Acestea sunt teme care merită dezvoltate în alte articole.
Dacă vă interesează un curs de schi și ați ajuns pe această pagină, înseamnă că putem trece peste această discuție.

De-a lungul anilor ca instructor am avut cursanți majoritatea copii cu vârste cuprinse între 7-14 ani.

Copiii erau însoțiți de părinți doar până la baza pârtiei. De aici îi preluau instructorii preț de 4 h pe zi, în reprize de 2 h.

Copiii învățau să schieze, la un nivel spre mediu, în cele 20 de ore de curs și, o dată insuflat acest impuls pentru schi, greu se mai uită. Nu vă pot explica și arăta entuziasmul și satisfacția pe care o au  copiii după ce au coborât prima dată pârtia. Părinții care au văzut asta, o pot spune.

Schiul este un sport care îți oferă anumite stări speciale cum puține sporturi oferă. Nu trebuie să ajungi la maturitate ca să îți dai seama de asta. Copiii care au făcut cursul știu despre ce vorbesc aici.
După reușită, simţi nevoia şi dorinţa de a reveni pe pârtie. Schiul este un sport care nu se uită niciodată (este ca mersul pe bicicletă).

După asemenea experienţă, copiii îşi doreau să mai vină şi altă dată la schi, în același an, ori anul viitor.
Dar cu cine? Mama, tata, frații, bunicul, bunica rar știu să schieze.
E greu să plătești de fiecare dată un instructor până când copilul împlinește vreo 15-16 ani ca să se poată da singur pe  pârtie și să își poarte singur de grijă. Asta dacă a învățat la 7 ani.
Sunt unii părinți care își permit acest lux, dar majoritatea nu.

De aceea, doresc să sfătuiesc părinții să facă un efort minim necesar o dată pentru a putea fi alături de copii lor în procesul de învățare indiferent de vârsta pe care o au. Apoi, pentru perfecționare, mai pot continua cu instructor.

Schiul este un sport care nu are vârstă; am avut cursanți de 60 de ani care s-au descurcat excelent. Dar cei mai multi sunt părinţi tineri, între 25 si 45 de ani care au învăţat să schieze împreună cu copiii lor.

Este mai simplu și mai ieftin să învățați împreună pentru a vă bucura de vacanțe frumoase toți membrii familiei.

Acum 2 ani am organizat prima tabără cu familii. Au fost familii alcătuite din ambii părinţi şi doi copii, dar și numai taţi care au învăţat să schieze alături de copii.

Nu vă imaginați cât de interesant a fost și cum s-au simțit toți împreună. S-au legat prietenii frumoase și acum mă bucur enorm când îi văd pe pârtie împreună.

Astfel veți scăpa și de stresul zilnic: oarece face copilul singur în tabără, oare mănâncă bine, oare e sănătos, oare… etc?

Schiul vă dă șansa de a petrece o vacanță superbă ÎMPREUNĂ!

Așadar, vă invit călduros la cursurile de schi să vă bucurați de aer curat, de un peisaj de vis la poalele Caraimanului și, nu în ultimul rând, să faceți mișcare alături de cei dragi.

Puteți citi feedbackuri-le participanților și vizualiza pozele aici.

Detalii despre cursuri si taberele viitoare aici.

În vacanță pe schiuri 2012

În luna ianuarie am avut o vacanță petrecută cu Familia Herciu și Familia Vlădescu în stațiunea Bușteni.

Unii începători, ceilalți medii.

Virgil și Mihai au avut parte de 5 zile de de cursuri, iar Georgiana doar o zi.

Mihai pregătit de atac! Du-te TURBO!!!

Lui îi place viteza. Când ajungeam ma jos mă întreba: TURBOO???

 

Virgil pregătit și el!

Georgiana învață primii pași.
Anul următor avea să îi ajungă pe băieți. Și a reușit!

Familia Vlădescu a fost la grupa de medii, Ruxi a făcut cursuri de schi cu mine și în 2010 și 2011. Era o mogâldeață de fetiță. Acum e mare cât mine aproape.

Anul acesta 2012 a venit cu mama la perfecționare.

Tatăl știa deja să schieze și fetele trebuiau să îl prindă din urmă.

A fost o vacanță frumoasă, plină, fructuoasă în ale schiului!

În vacanţă pe schiuri – 2011

Anul acesta s-au înscris mai multe familii în programul cursurilor de schi. Anul trecut au fost numai copii. Anul ăsta au venit şi părinţii pentru a învăţa să schieze.

Nu am prea multe de povestit… căci pozele spun cam tot ce am trăit împreună în acest timp.

Am avut parte de o vreme superbă toată săptămâna.

Ora de curs începea cu încălzirea!

Matei a făcut câteva ore de curs.

Adriana mai făcuse vreo 4 ore înainte de vacanţă şi în martie am coborât împreună de multe ori pârtia.

Cătălin este deja la al doilea sezon de cursuri şi este expertul trupei!

Bianca, sora lui Cătălin… iniţial a rămas acasă în vacanţă. Dar auzind de la Cătălin cum e la schi, a venit şi ea o zi. Am încercat să ne aducem aminte de anul trecut virajele în plug.

Ruxi a venit al doilea sezon la cursuri. Anul acesta a progresat frumos şi a avut multă încredere în ea.

Acum vă prezint trupa piticilor simpatici foc: Dragoş, Yara, Victor, Ioana. Fiecare îşi ducea singur schiurile la deal… apoi se aliniau şi se încălţau singuri pentru a fi gata de concurs.

Am făcut şi şedinţe foto!

Să vă prezentăm şi grupa „adulţilor”, adică a părinţilor curajoşi.

Adreia foarte concentrată.

Eugen în fruntea plutonului.

Mircea

Cristi


Iara cu tatăl şi matuşa cu plăcile

Urcarea cu telescaunul în penultima zi de curs. Fiecare cu perechea lui: Victor cu Ioana

Dragoş cu Yara

Trenuleţul

Poza de final

Cele 5 zile au trecut fulger. A fost foarte interesant să lucrez cu copii şi părinţilor lor. Au fost o grupă omogenă şi plină de viaţă.

Le mulţumesc fiecăruia pentru colaborare şi pentru bucuria de a fi împreună.

Felicitări fiecăruia pentru tot efortul depus şi pentru rezultatele excelente!

Sper să ne revedem pe pârtie la anul.

Vă prezint un filmuleţ cu Yara… ea a mai fost la cursuri în martie.

[hana-flv-player
video=”http://www.felicitydtp.ro/wp-content/uploads/2011/04/MVI_0010.flv”
width=”550″
height=”450″
clickurl=””
player=”2″
autoplay=”false”
loop=”false”
autorewind=”true”
splashimage=””
/]

În vacanță pe schiuri 2010!

Aici găsiți oferta de cursuri de schi pentru 2018!

În weekendul de 17-19 decembrie 2010 s-a deschis oficial pârtia Kalinderu din Buşteni.

Drept urmare, am început şi cursurile de schi cu primii cursanţi.

Vicuţa şi Firel au venit tocmai din Focşani, iar Fabian din Bucureşti.

Vremea a fost excelentă, senin, cu momente de ninsoare dar şi foarte frig.

Vineri la ora 10 dimineaţă noi inauguram pârtia, proaspăt bătătorită de ratrac.
Având în vedere că erau foarte puţini schiori, ne-am bucurat de linişte, de toată platforma de la baza pârtiei şi am putut să ne desfăşurăm lecţia în voie.

Primele mişcări de încălzire au fost mai dificile. Era necesar să ne dezmorţim membrele astfel încât să evităm riscul de întinderi musculare.
Apoi am încălţat schiurile şi am făcut primii paşi alunecaţi. Cu siguranţă primele senzaţii de alunecare, de lipsă de control sunt un pic greoaie şi anormale. Dar asta nu este motiv de panică, căci uşor uşor începem să ne obişnuim cu schiurile în picioare.
Facem şi pauze de ceai pentru hidratare, pentru odihnă, pentru a mai discuta şi a răspunde la întrebări.

Prima întrebare care se aude, în general, este: Când urcăm cu telescaunul?


Nerăbdarea, dorinţa de a simţi că zbori pe schiuri este inevitabilă… este cea care ne ajută să exersăm la baza pârtiei, ne dă îndârjire, motivaţie şi încredere în propriile picioare.
Cu cât înaintăm în exerciţii de diferite dificultăţi, cu atât simţim că ne apropiem mai mult de scopul final… acela de a aluneca din vârful pârtiei.

Uneori mă gândesc şi mă simt şi eu entuziasmată împreună cu cursanţii, odată cu paşii progresivi pe care îi fac.
Mă bucur de fiecare dată când execută corect, îi încurajez şi sper ca în ora următoare să trecem la alte exerciţii mai dificile pentru a putea ajunge să nu mai urcăm o bucată de pârtie cu schiurile paralele căutând linia pantei.

În acelaşi timp, nu las să treacă cu vederea un element care nu e executat corect. Sunt conştientă că dacă se sare un exerciţiu, următorul nu se poate efectua. Cursul de învăţare are o notă progresivă care se bazează pe elemetele anterioare. Cu cât se exersează mai mult, cu atât cursantul devine mai încrezător, mai relaxat pe schiuri.

În luna ianuarie vom continua cursurile şi sper să putem ajunge la punctul de a avea control pe schiuri ca să trecem la etapa următoare!

Mulţumesc foarte mult pentru participare celor prezenţi.
M-a impresionat dorinţa voastră de a învăţa cât mai bine şi corect, motivaţia de a continua, de a vă concentra la ceea ce aveaţi de făcut.

Totodată am avut ocazia să fac 2-3 coborâri cu Elena, care a făcut cursul de iniţiere anul trecut (vreo 5-6 weekenduri).

M-am bucurat foarte mult că nu a uitat ce a învăţat, am văzut-o mult mai sigură pe ea anul ăsta şi chiar a început să coboare singură pârtia.
Acum se poate bucura şi de compania prietenilor pe pârtie, căci schiul este un sport de socializare, de prietenie.
Bineînţeles că este loc de perfecţionare, de învăţare a virajelor paralele (fără plug) cu greutatea pe piciorul din vale.

Cu această ocazie le-am făcut tuturor poze în timp ce exersau, pentru a se vedea ca într-o oglindă şi a conştientiza mai bine ceea ce trebuie să facă pe viitor.

Sper să ne revedem curând!

Weekend pe schiuri 15-16 ianuarie 2011

Aici găsiți oferta de cursuri de schi pentru 2018!

 

Ne păstrăm în formaţia de data trecută, Fabian, Daniela şi Emilian.

Urcăm cu schiurile în spate până pe platoul pârtiei. Aici profităm de 700 m de pantă mai lină, pentru a exersa virajele şi a căpăta un pic de fluenţă în mişcări.

După câteva urcări, cursanţii se plictisesc să mai urce schiurile la deal,  capătă curaj şi hotărâm să luăm telescaunul.

De aici începe distracţia!

Daniela a urcat cu prietenul ei în telescaun. La coborâre, ea a ratat momentul de împingere în beţe şi a rămas în telescaun! A avut noroc că angajaţii au văzut intenţia ei de a coborî şi au oprit telescaunul.

Emilian, s-a împiedicat şi s-a scurs pe lângă el, urmând să se oprească iar telescaunul.

După ceva timp, ne-am regrupat toţi şi am început să simţim ce înseamnă o coborâre.

Danielei mai că îi venea să ia schiurile în spate. Curajul şi încrederea în picioarele proprii vin după mult exerciţiu.

Cu multă perseverenţă am reuşit să coborâm pârtia.

Emilian ne-a demonstrat unele poziţii de cădere foarte spectaculoase şi pline de haz.

Fabian avea locul lui special unde se lăsa pe vine, iar Daniela din când în când se mai odihnea pe zăpadă.

Am reuşit să coborâm de 2 ori şi apoi am rămas pe platou să mai exersăm.

Am profitat de zăpada care era moale şi nu permitea schiului să alunece necontrolat.

Duminică, pârtia a fost ca în vremurile bune. Cu toate că a plouat sau nins toată noaptea, pârtia a fost impecabilă în primele ore ale dimineţii. A fost ceva mai frig şi s-a putut da cu ratracul. A şi nins vreo jumătate de oră. Era puţină lume, numai bine să învăţăm noi.

Duminică dimineaţă, după încălzire, am urcat cu telescaunul. De data asta nu au mai fost incidente.

Cu băieţii am reuşit să facem 7 coborâri.

Fabian şi-a ales un loc special de cădere, în zona “S-ului”, aproximativ în acelaşi loc, 10 m plus sau minus. Cred că devenise o obişnuinţă.

Dacă Emilian ieri cobora primul, mai în viteză şi necotrolat, astăzi Fabian a luat fruntea.

Am făcut şi filmuleţe pentru a se putea vedea şi a se corecta pe viitor. Acestea vor fi postate în viitorul apropiat.

Claudiu avea o lecţie individuală cu un băieţel.

Data viitoare va fi şi mai palpitant, căci vom începe să uităm plugul şi să învăţăm virajele paralele.