Ce se întâmplă la cursurile de schi?

Cursurile de schi cu Felicia Farcaș, instructor de schi pe partia Kalinderu – Bușteni!

Prietenii mei, foști cursanți, povestesc cum s-au simțit la cursurile de schi, ce au învățat.

Film de prezentare a cursului de schi

Interviu realizat de Olga, ce spun cursanții după un curs de schi susținut de mine pentru comunitatea Carpati.org?

busteni+-+curs+schi+amc

Multumesc mult Olga si București FM pentru aceste material și mulțumesc prietenilor care au vrut să răspundă la întrebări!

Pentru alte păreri ale cursanților, vă rog să accesați această pagină de Feedback.

Am învățat să schiez!

Aș vrea să vă povestesc cum am învățat să schiez!

Schiul e un drog!

Vedeam multi colegi de birou care asteptau cu sufletul la gura sa vina weekend-ul ca sa fuga, chiar si pentru o zi la munte sa schieze. Pana acum 3 saptamani imi spuneam ca tre sa fii un pic nebun sa-ti doresti sa petreci ore intregi in aglomeratia de pe DN1 pentru cateva ore de stat cu schiurile in picioare… Ma inselam sau intre timp am devenit si eu 🙂

Dupa lungi calcule de costuri, ne-am hotarat sa facem primul pas in momentul in care ne-am gasit costume de schi la preturi f bune. Am cautat pe net, am gasit pagina Feliciei si dupa cateva mailuri in care am stabilit detaliile. A ramas sa ne vedem sambata dimineata la baza partiei Kalinderu.

Prima zi a fost mai grea.

Am invatat lucrurile de baza. Era destul de frustrant sa te tarai acei cativa metri la baza partiei in timp ce ii vedeai pe ceilalti trecand elegant in viteza spre telescaun. Spre sfarsitul celei de-a doua parti a lectiei, ne-am mutat pe partia de incepatori din FunPark. Aici partea de deplasare s-a rezolvat usor prin folosirea benzii. Cei 100 m de partie brusc ni se pareau mult prea lungi :). Prima coborare a fost mai problematica, insa cu sfaturile instructorului am inceput sa ne imbunatatim pozitia, tehnica si incetul cu incetul sa prindem incredere in noi.

A doua zi.

Llectiile au continuat pe partia din FunPark si daca nu am fi fost grabiti de plecarea spre Bucuresti cred ca ar fi inceput sa ne iasa si cateva viraje in derapaj.

Febra musculara nu ne-a ocolit, insa dupa cateva zile nu ne mai aduceam aminte decat de senzatiile frumoase avute pe partie.

Pauza de doua saptamani, intre prima si a doua noastra intalnire, a dus la sedimentarea informatiilor si sambata, la momentul re-urcarii pe schiuri deja acestea nu ne mai pareau elemente complet straine de corpul nostru.

Dupa o jumatate de ora de reimprospatare a notiunilor invatate, ne-am trezit in telescaun catre varful partiei Kalinderu. Senzatia de nesiguranta nu ne-a ocolit, insa prima coborare a fost nesperat de reusita si am ajuns la baza dupa aproximativ 30 de minute. Cea de-a doua jumatate a zilei de scoala am cam ratat-o pentru ca acea pauza de doua ore nu facuse decat sa ne stearga complet orice informatie si picioarele nu ne mai ascultau deloc. Oricum, am incheiat ziua agreind sa ne revedem duminica la Cota 2000.

Duminica (a patra zi de cursuri) totul s-a schimbat.

Peisajul absolut sensational de la 2000 parca ne-a dat aripi si atat eu, cat si sotia, faceam progrese la fiecare coborare.

Am coborat varianta la Valea Dorului de 4-5 ori, de fiecare data tot mai bine, ajutati de corectiile atent directionate ale instructorului. La sfarsitul zilei, cu incredere in fortele proprii si cu aprobarea „invatatorului”, am decis sa coboram pe schiuri pana in Sinaia. Drumul de vara a fost fantastic. Pe portiunile unde era mai ingust avea o panta suficient de lina pentru a nu crea probleme, astfel incat dupa nici 15 minute eram la cota 1400. De aici, increzator in propriile forte (abia descoperite) am decis sa continuam pe Partia noua pana la baza telegondolei. Din nefericire, partia era plina de gheata, astfel incat coborarea a durat ceva mai mult, insa mi-a prins extrem de bine pentru ca am reusit sa beneficiez de sfaturile instructorului pe fiecare portiune mai dificila.

Saptamana urmatoare am schiat la Cota 2000 2 zile, in Poiana Brasov 1 zi (unde am coborat de 4-5 ori Drumul Rosu), pe Kalinderu 3 zile (timpul minim de coborare ajungand si la 3.35 minute).

Asadar, eu ma declar complet multumit de cursurile de schi si sunt convins ca la inceputul sezonului viitor ne vom revedea pentru a ma ajuta sa trec la nivelul urmator. Pentru noi, experienta a fost una extrem de placuta aducandu-ne de la stadiul de complet necunoscatori la un nivel intermediar (zic eu) in doar 16 ore de curs.

Florin & Cristina

Despre cursurile de schi alpin

Căderea lină a primilor fulgi de nea trezeşte în noi emoţii speciale.

http://www.skimania.ro/articol-E-oficial-schiatul-ne-face-fericiti-781.html

Puritatea, liniştea şi nemărginirea sunt adunate împreună de acest minunat dar al naturii–zăpada.
Zăpada deschide calea sporturilor de iarnă.
Dintre acestea schiul se detaşează pentru frumuseţea sa aparte.
Alunecarea în viteză, controlul virajelor, ocolirea cu măiestrie a obstacolelor sunt o sursă uriaşă de adrenalină.

Ca orice sport, schiul dezvoltă condiţia fizică, tenacitatea, viteza de reacţie şi rezistenţa la efort.
La schi îţi faci noi prieteni, dintre oamenii apropiaţi de munte, apropiaţi de natură, apropiaţi de sănătate.

Sigur că primii paşi sunt mai dificili. Odată însă învăţate şi asimilate elementele de bază ale schiului ţi se deschide lumea nelimitată a coborârilor pe orice fel de pârtie şi orice fel de zăpadă. Acesta este un efort care poate şi merită a fi făcut de oricine.

După o zi în care am schiat într-o ambianţă naturală splendidă suntem obosiţi fizic dar în acelaşi timp suntem încărcaţi cu energia binefecătoare a naturii şi suntem refăcuţi sufleteşte. Bucuria şi entuziasmul pe care le resimţim sunt de neegalat. Aceasta bucurie vine de la peisajele de vis, vine de la aerul curat de munte, de la faptul că schiatul răspunde dorinţei noastre de a zbura.

Cert este că singurul lucru pe care îl facem după o partidă de schi este să ne gândim cu nerăbdare la cât timp a mai rămas până la următoarea.

Vă aşteptăm să vă bucuraţi de zăpadă şi de prieteni alături de noi!

 

Cursuri de schi alpin cu AMC

In 3 weekend-uri din luna martie 2013 am organizat impreuna cu Asociatia Montana Carpati cursuri de schi alpin pentru incepatori.

Au participat 8 persoane dornice de aventuri pe schiuri.

A fost o experienta frumoasa, de fapt pentru mine orice ora de curs este frumoasa, caci imi place sa ma bucur la fiecare pas de reusitele celorlalti.

http://asociatie.carpati.org/activitati/cursuri-de-schi-alpin-pentru-nceptori-2013/81/

http://www.carpati.org/stire/cursuri_de_schi_alpin_pentru_%C3%AEncep%C4%83tori/3617/

Instructor de schi

Felicia Farcas

„Învăț să schiez împreună cu familia!“

De ce acest nume pentru Taberele de schi 2012-2013?

De ce împreună?

Am ales acest nume pentru tabere deoarece mulți părinți își trimit copiii singuri în taberele de schi și apoi sunt în impas în weekendurile de iarnă sau în vacanțe: Ce fac cu copilul pentru că doar el știe să schieze și nu îl putem lăsa singur pe pârtie!!!

Nu vreau să subliniez aici rolul părinților în procesul de învățare a copiilor, rolul lor în deprinderea unor abilități sportive sau rolul pe care îl are schiul în dezvoltarea personală a copilului. Acestea sunt teme care merită dezvoltate în alte articole.
Dacă vă interesează un curs de schi și ați ajuns pe această pagină, înseamnă că putem trece peste această discuție.

De-a lungul anilor ca instructor am avut cursanți majoritatea copii cu vârste cuprinse între 7-14 ani.

Copiii erau însoțiți de părinți doar până la baza pârtiei. De aici îi preluau instructorii preț de 4 h pe zi, în reprize de 2 h.

Copiii învățau să schieze, la un nivel spre mediu, în cele 20 de ore de curs și, o dată insuflat acest impuls pentru schi, greu se mai uită. Nu vă pot explica și arăta entuziasmul și satisfacția pe care o au  copiii după ce au coborât prima dată pârtia. Părinții care au văzut asta, o pot spune.

Schiul este un sport care îți oferă anumite stări speciale cum puține sporturi oferă. Nu trebuie să ajungi la maturitate ca să îți dai seama de asta. Copiii care au făcut cursul știu despre ce vorbesc aici.
După reușită, simţi nevoia şi dorinţa de a reveni pe pârtie. Schiul este un sport care nu se uită niciodată (este ca mersul pe bicicletă).

După asemenea experienţă, copiii îşi doreau să mai vină şi altă dată la schi, în același an, ori anul viitor.
Dar cu cine? Mama, tata, frații, bunicul, bunica rar știu să schieze.
E greu să plătești de fiecare dată un instructor până când copilul împlinește vreo 15-16 ani ca să se poată da singur pe  pârtie și să își poarte singur de grijă. Asta dacă a învățat la 7 ani.
Sunt unii părinți care își permit acest lux, dar majoritatea nu.

De aceea, doresc să sfătuiesc părinții să facă un efort minim necesar o dată pentru a putea fi alături de copii lor în procesul de învățare indiferent de vârsta pe care o au. Apoi, pentru perfecționare, mai pot continua cu instructor.

Schiul este un sport care nu are vârstă; am avut cursanți de 60 de ani care s-au descurcat excelent. Dar cei mai multi sunt părinţi tineri, între 25 si 45 de ani care au învăţat să schieze împreună cu copiii lor.

Este mai simplu și mai ieftin să învățați împreună pentru a vă bucura de vacanțe frumoase toți membrii familiei.

Acum 2 ani am organizat prima tabără cu familii. Au fost familii alcătuite din ambii părinţi şi doi copii, dar și numai taţi care au învăţat să schieze alături de copii.

Nu vă imaginați cât de interesant a fost și cum s-au simțit toți împreună. S-au legat prietenii frumoase și acum mă bucur enorm când îi văd pe pârtie împreună.

Astfel veți scăpa și de stresul zilnic: oarece face copilul singur în tabără, oare mănâncă bine, oare e sănătos, oare… etc?

Schiul vă dă șansa de a petrece o vacanță superbă ÎMPREUNĂ!

Așadar, vă invit călduros la cursurile de schi să vă bucurați de aer curat, de un peisaj de vis la poalele Caraimanului și, nu în ultimul rând, să faceți mișcare alături de cei dragi.

Puteți citi feedbackuri-le participanților și vizualiza pozele aici.

Detalii despre cursuri si taberele viitoare aici.

În vacanță pe schiuri 2012

În luna ianuarie am avut o vacanță petrecută cu Familia Herciu și Familia Vlădescu în stațiunea Bușteni.

Unii începători, ceilalți medii.

Virgil și Mihai au avut parte de 5 zile de de cursuri, iar Georgiana doar o zi.

Mihai pregătit de atac! Du-te TURBO!!!

Lui îi place viteza. Când ajungeam ma jos mă întreba: TURBOO???

 

Virgil pregătit și el!

Georgiana învață primii pași.
Anul următor avea să îi ajungă pe băieți. Și a reușit!

Familia Vlădescu a fost la grupa de medii, Ruxi a făcut cursuri de schi cu mine și în 2010 și 2011. Era o mogâldeață de fetiță. Acum e mare cât mine aproape.

Anul acesta 2012 a venit cu mama la perfecționare.

Tatăl știa deja să schieze și fetele trebuiau să îl prindă din urmă.

A fost o vacanță frumoasă, plină, fructuoasă în ale schiului!

În vacanţă pe schiuri – 2011

Anul acesta s-au înscris mai multe familii în programul cursurilor de schi. Anul trecut au fost numai copii. Anul ăsta au venit şi părinţii pentru a învăţa să schieze.

Nu am prea multe de povestit… căci pozele spun cam tot ce am trăit împreună în acest timp.

Am avut parte de o vreme superbă toată săptămâna.

Ora de curs începea cu încălzirea!

Matei a făcut câteva ore de curs.

Adriana mai făcuse vreo 4 ore înainte de vacanţă şi în martie am coborât împreună de multe ori pârtia.

Cătălin este deja la al doilea sezon de cursuri şi este expertul trupei!

Bianca, sora lui Cătălin… iniţial a rămas acasă în vacanţă. Dar auzind de la Cătălin cum e la schi, a venit şi ea o zi. Am încercat să ne aducem aminte de anul trecut virajele în plug.

Ruxi a venit al doilea sezon la cursuri. Anul acesta a progresat frumos şi a avut multă încredere în ea.

Acum vă prezint trupa piticilor simpatici foc: Dragoş, Yara, Victor, Ioana. Fiecare îşi ducea singur schiurile la deal… apoi se aliniau şi se încălţau singuri pentru a fi gata de concurs.

Am făcut şi şedinţe foto!

Să vă prezentăm şi grupa „adulţilor”, adică a părinţilor curajoşi.

Adreia foarte concentrată.

Eugen în fruntea plutonului.

Mircea

Cristi


Iara cu tatăl şi matuşa cu plăcile

Urcarea cu telescaunul în penultima zi de curs. Fiecare cu perechea lui: Victor cu Ioana

Dragoş cu Yara

Trenuleţul

Poza de final

Cele 5 zile au trecut fulger. A fost foarte interesant să lucrez cu copii şi părinţilor lor. Au fost o grupă omogenă şi plină de viaţă.

Le mulţumesc fiecăruia pentru colaborare şi pentru bucuria de a fi împreună.

Felicitări fiecăruia pentru tot efortul depus şi pentru rezultatele excelente!

Sper să ne revedem pe pârtie la anul.

Vă prezint un filmuleţ cu Yara… ea a mai fost la cursuri în martie.

[hana-flv-player
video=”http://www.felicitydtp.ro/wp-content/uploads/2011/04/MVI_0010.flv”
width=”550″
height=”450″
clickurl=””
player=”2″
autoplay=”false”
loop=”false”
autorewind=”true”
splashimage=””
/]

În vacanță pe schiuri 2010!

În weekendul de 17-19 decembrie 2010 s-a deschis oficial pârtia Kalinderu din Buşteni.

Drept urmare, am început şi cursurile de schi cu primii cursanţi.

Vicuţa şi Firel au venit tocmai din Focşani, iar Fabian din Bucureşti.

Vremea a fost excelentă, senin, cu momente de ninsoare dar şi foarte frig.

Vineri la ora 10 dimineaţă noi inauguram pârtia, proaspăt bătătorită de ratrac.
Având în vedere că erau foarte puţini schiori, ne-am bucurat de linişte, de toată platforma de la baza pârtiei şi am putut să ne desfăşurăm lecţia în voie.

Primele mişcări de încălzire au fost mai dificile. Era necesar să ne dezmorţim membrele astfel încât să evităm riscul de întinderi musculare.
Apoi am încălţat schiurile şi am făcut primii paşi alunecaţi. Cu siguranţă primele senzaţii de alunecare, de lipsă de control sunt un pic greoaie şi anormale. Dar asta nu este motiv de panică, căci uşor uşor începem să ne obişnuim cu schiurile în picioare.
Facem şi pauze de ceai pentru hidratare, pentru odihnă, pentru a mai discuta şi a răspunde la întrebări.

Prima întrebare care se aude, în general, este: Când urcăm cu telescaunul?


Nerăbdarea, dorinţa de a simţi că zbori pe schiuri este inevitabilă… este cea care ne ajută să exersăm la baza pârtiei, ne dă îndârjire, motivaţie şi încredere în propriile picioare.
Cu cât înaintăm în exerciţii de diferite dificultăţi, cu atât simţim că ne apropiem mai mult de scopul final… acela de a aluneca din vârful pârtiei.

Uneori mă gândesc şi mă simt şi eu entuziasmată împreună cu cursanţii, odată cu paşii progresivi pe care îi fac.
Mă bucur de fiecare dată când execută corect, îi încurajez şi sper ca în ora următoare să trecem la alte exerciţii mai dificile pentru a putea ajunge să nu mai urcăm o bucată de pârtie cu schiurile paralele căutând linia pantei.

În acelaşi timp, nu las să treacă cu vederea un element care nu e executat corect. Sunt conştientă că dacă se sare un exerciţiu, următorul nu se poate efectua. Cursul de învăţare are o notă progresivă care se bazează pe elemetele anterioare. Cu cât se exersează mai mult, cu atât cursantul devine mai încrezător, mai relaxat pe schiuri.

În luna ianuarie vom continua cursurile şi sper să putem ajunge la punctul de a avea control pe schiuri ca să trecem la etapa următoare!

Mulţumesc foarte mult pentru participare celor prezenţi.
M-a impresionat dorinţa voastră de a învăţa cât mai bine şi corect, motivaţia de a continua, de a vă concentra la ceea ce aveaţi de făcut.

Totodată am avut ocazia să fac 2-3 coborâri cu Elena, care a făcut cursul de iniţiere anul trecut (vreo 5-6 weekenduri).

M-am bucurat foarte mult că nu a uitat ce a învăţat, am văzut-o mult mai sigură pe ea anul ăsta şi chiar a început să coboare singură pârtia.
Acum se poate bucura şi de compania prietenilor pe pârtie, căci schiul este un sport de socializare, de prietenie.
Bineînţeles că este loc de perfecţionare, de învăţare a virajelor paralele (fără plug) cu greutatea pe piciorul din vale.

Cu această ocazie le-am făcut tuturor poze în timp ce exersau, pentru a se vedea ca într-o oglindă şi a conştientiza mai bine ceea ce trebuie să facă pe viitor.

Sper să ne revedem curând!

Weekend pe schiuri 15-16 ianuarie 2011

Aici găsiți oferta de cursuri de schi pentru 2018!

 

Ne păstrăm în formaţia de data trecută, Fabian, Daniela şi Emilian.

Urcăm cu schiurile în spate până pe platoul pârtiei. Aici profităm de 700 m de pantă mai lină, pentru a exersa virajele şi a căpăta un pic de fluenţă în mişcări.

După câteva urcări, cursanţii se plictisesc să mai urce schiurile la deal,  capătă curaj şi hotărâm să luăm telescaunul.

De aici începe distracţia!

Daniela a urcat cu prietenul ei în telescaun. La coborâre, ea a ratat momentul de împingere în beţe şi a rămas în telescaun! A avut noroc că angajaţii au văzut intenţia ei de a coborî şi au oprit telescaunul.

Emilian, s-a împiedicat şi s-a scurs pe lângă el, urmând să se oprească iar telescaunul.

După ceva timp, ne-am regrupat toţi şi am început să simţim ce înseamnă o coborâre.

Danielei mai că îi venea să ia schiurile în spate. Curajul şi încrederea în picioarele proprii vin după mult exerciţiu.

Cu multă perseverenţă am reuşit să coborâm pârtia.

Emilian ne-a demonstrat unele poziţii de cădere foarte spectaculoase şi pline de haz.

Fabian avea locul lui special unde se lăsa pe vine, iar Daniela din când în când se mai odihnea pe zăpadă.

Am reuşit să coborâm de 2 ori şi apoi am rămas pe platou să mai exersăm.

Am profitat de zăpada care era moale şi nu permitea schiului să alunece necontrolat.

Duminică, pârtia a fost ca în vremurile bune. Cu toate că a plouat sau nins toată noaptea, pârtia a fost impecabilă în primele ore ale dimineţii. A fost ceva mai frig şi s-a putut da cu ratracul. A şi nins vreo jumătate de oră. Era puţină lume, numai bine să învăţăm noi.

Duminică dimineaţă, după încălzire, am urcat cu telescaunul. De data asta nu au mai fost incidente.

Cu băieţii am reuşit să facem 7 coborâri.

Fabian şi-a ales un loc special de cădere, în zona “S-ului”, aproximativ în acelaşi loc, 10 m plus sau minus. Cred că devenise o obişnuinţă.

Dacă Emilian ieri cobora primul, mai în viteză şi necotrolat, astăzi Fabian a luat fruntea.

Am făcut şi filmuleţe pentru a se putea vedea şi a se corecta pe viitor. Acestea vor fi postate în viitorul apropiat.

Claudiu avea o lecţie individuală cu un băieţel.

Data viitoare va fi şi mai palpitant, căci vom începe să uităm plugul şi să învăţăm virajele paralele.

Weekend pe schiuri 8-9 ianuarie 2011

În acest weekend şi-au anunţat prezenţa la cursurile de schi Fabian, Daniela şi Emilian.

Ne regăsim pe pârtie la ora 10 şi facem încălzirea.

Este neobişnuit de cald, dar zăpadă mai este din belşug pe pârtie.

Fabian este la al doilea weekend pe schiuri. Ceilalţi pentru prima dată.

Primele ore mergem paralel, Fabian cu exerciţiile lui, ceilalţi cu ale lor.

Într-un final ajung toţi să exerseze virajele în plug, derapajele controlate cu schiurile paralele.

Schimbăm înclinaţia pantei ca să evoluăm cu exerciţiul.

Uşor, dar sigur fiecare înepe să prindă mişcările şi să fie mai sigur pe el.

Moment de concentrare maximă!

Duminică pe la prânz a început o ploaie de vară, care din fericire nu a durat mult.

Cu toate acestea, zăpada s-a menţinut bine, putându-ne desfăşura activitatea.

A fost un weekend reuşit, chiar dacă a fost cald. Zăpada a fost apoasă şi a fost numai bine pentru noi, căci nu permitea să alunece schiurile fără control.

Un lucru suprinzător: am văzut schiori care urcau pe piei de focă. Şi acum şi weekendul trecut. Bravos! Data viitoare îi pozez!

Notă: Unele poze din jurnal sunt realizate de Daniel.